Proză. IOAN ANDREICA O seară pe cinste

- Şi zici că în seara asta învăţăm de rupem pământul - Da! - Sigur că da, numai să vină nănuca asta odată cu lăştile că tare mi-e foame. Nu mai pot. Mânânci şi tu o porţie. Ştii tu lăştile nu le las io în castron - Mânânc şi eu numai să nu te superi - Ai să vezi tu câte ne aduce. Mâncăm bine şi după aia la treabă - Probabil ar trebui în fiecare seară să vin să învăţăm împreună, în doi am avea spor mai mare - De acum înainte aşa facem. Vii în fiecare seară. Ne facem program. Îl respectăm. Că timpul tace şi trece - Mai avem martie, aprilie, mai şi în iunie întrecerea. - Să ne vedem reuşiţi Jeane, fac cinste, luând-o pe franţuzeşte. Atunci o să zboare vulpea cu coada în sus de bucurie. - Mai facem un chef ca şi acela atunci la corindat aici la tine în cămăruţa asta. - Dacă reuşim Ioane, o săptămână o ţinem într-una. Aşa-i nănucuţă, se adresă Nuţu mamei sale vitrege care tocmai atunci deschise uşa să întrebe cu ce mânâncă lăştile, cu cartofi sau cu varză. - De amândoauă felurile, răspunse Nuţu - Aşa-i îngână nănucuţa, numai să fiţi buni să învăţaţi aici. - Te cred şi eu nănucuţă – o urmă Nuţu în timp ce ea plecă - Şi un canceu cu vin. - Nu bem vin Nuţule, ne piere cheful de învăţat şi înainte spuneai că serile trec. -Un pic Nelule, un pic, mădărindu-mă pe numele mic. Să sărbătorim evenimentul - Care eveniment - Începutul studiului. Acu ne apucăm serios şi în iunie dăm lovitura. Eu m-am decis, merg la Baia Mare. Tu? - Eu plec la Bucureşti sau Iaşi - Ai mai învăţat ceva? - Puţin - Prin urmare tu vrei facultate, eu vreau institut - Nu-i nimic, termini mai repede studiile şi faci cheful mai repede - Da, acela v-a fi alt chef, că dacă reuşesc la admitere, fac unul aici în cămăruţa asta. Îl pun pe bătrânu să aducă zece litri de vin din pivniţă, convoc adunarea noastră şi Suru. Nănucuţa cu pancovele. Şi gata. - Dar ce zice bătrânu când faci câte un chef? - Apoi el e cu mine - Şi nănucuţa? - Umblă frate de o dor picioarele - Văd că ţine la tine mult - Da, ne împăcăm foarte bine. Nici mama nu m-ar fi mădărit atât de mult - Şi mama ta. Ai cunoscut-o? - Eram micuţ când a murit, o cunosc doar din poze. Tata îmi tot poveşteşte despre ea. Uite acolo poza. - Era frumoasă femeie. Păcat că s-a întâmplat aşa. - Da şi lui tata îi pare rău. Dar îl am pe el. Până trăieşte bătrânu… În clipa aceea intră nana Floare cu două castroane în mână - V-am adus de amândouă felurile. Mâncaţi bine să fiţi sătui, Nuţucă, vin nu am adus, du-te tu şi îţi adă cât vrei. - Nu ne trebuie am adăugat eu. Înfulecăm pe rupte. Într-adevăr Nuţu şi-a făcut datoria faţă de cele două castroane de laşte cu varză şi cartofi. Şi eu am ţinut pasul. Noa aşe Nelule, avem ghiozdanele pline şi mai aducem un pic de vin, apoi chiar că trecem la carte.