Cele mai vechi documente arată că la Dresda, în 1434, un târg a fost deschis pentru numai o zi, în Ajunul Crăciunului, iar la Nurenberg, cele mai vechi documente care vorbesc despre existența certă a târgului sunt de la 1628, dar se pare că se ținea și cu un secol mai înainte.
Nu este clar dacă aceste târguri de acum câteva sute de ani erau ținute pentru a celebra Crăciunul, sau doar aveau loc în preajma Crăciunului. Se vindeau multe lucruri, de la ceramică și carne, până la mâncăruri calde. Varietatea de dulciuri nu era însă așa de mare, dat fiind că în secolele XVI și XVII zahărul era extrem de scump.
Istoricul și jurnalistul Guy Trendel leagă originea târgurilor de Crăciun din Germania de cultul pentru o zeiță păgână. Frau Berchta a fost cea care a întreținut legenda de ”Christkindel”.
În mitologia germană, nemții se reuneau de prin secolul al XIV-lea pentru a aduce un omagiu memoriei acestei femei – care era într-un fel o reprezentare christică în serviciul copiilor – în Christkindelsmarik, adică târgurile de Crăciun. Buna Berchta ar fi transmis puterile sale lui Christkindel, Copilul-Isus, în secolul al XVI-lea.
O creștere puternică a târgurilor de Crăciun a fost în prima parte a secolului XIX, mai ales în Germania, iar unele orașe le-au mutat pentru câteva decenii la periferii, dar au fost readuse acum un secol în centrele orașelor.
Primii brazi de Crăciun în Europa și la noi
Primii brazi de Crăciun au fost împodobiți în Alsacia, înainte de 1550, iar în teritoriile germane s-au răspândit puternic după 1650. Documentele arată că în 1539 a fost dus un brad de Crăciun în catedrala din Strasbourg. Se spune că Martin Luther, care a murit în 1546, ar fi împodobit un brad cu lumânări.
În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii, iar în acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, nu foarte diferit de felul în care îl împodobim şi în prezent.
În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, atunci când prinţul consort Albert, bunicul Reginei Maria a României, a dăruit un exemplar soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.
Prima instalație electrică cu beculețe de Crăciun a fost creată de Thomas Edison, în 1880, la Menlo Park, California, iar după 1910 se produceau pe scară largă instalații cu beculețe colorate care să fie întinse și aprinse de Crăciun.
În 1866 documentele ne dau de veste despre primul brad împodobit de Crăciun în România, bradul de la palatul regal din București, un brad ce era împodobit cu flori de hârtie și cu fructe, la nici opt luni de la venirea în România a principelui Carol I. Pe la 1900, bradul regal era adus la București de pe domeniul Peleș, iar în el se puneau lămpi electrice.
Interesant este că în secolul XVII chiar creștinii au interzis pentru un timp sărbătorirea Crăciunului. Este vorba de protestanții englezi denumiți „puritani”, pentru că doreau să „purifice” Church of England de practicile catolice. Ei spuneau că este un păcat să sărbătorești o zi asociată cu tradiții păgâne și spuneau că oamenii trebuie să respecte reguli stricte de conduită religioasă.
Au fost interzise chiar și tartele cu umplutură de fructe confiate numite „minced pies”, iar magazinele trebuiau să rămână deschise pe 25 decembrie. Interdicția a durat aproape 25 de ani la Boston și mai puțin în Anglia.
