În urmă cu doi ani, la 22 ianuarie 2022, ne părăsea unul dintre ultimii "lorzi" ai culturii, un OM, un prieten şi un intelectual desăvârşit, inginerul Cornel Burcea. A plecat la doar o săptămână după ce îi dorisem "La mulţi ani!". Da, era născut, printr-o fericită coincidenţă, în aceeaşi dată, 15 ianuarie, cu Mihai Eminescu. A venit pe lume în anul 1946 în Cornăţel, Argeş, în familia preotului Ion Burcea şi a soţiei Margareta, care, toată viaţa ei a fost moaşă, ajutând la venirea pe lume a sute de copii.
A absolvit Facultatea de Industrie Alimentară Galaţi, secţia morărit - panificaţie. Ajungând în judeţul nostru prin repartiţie guvernamentală, a avansat până la postura de Director la Fabrica de pâine Satu Mare.
S-a stabilit în oraşul nostru cunoscând-o pe Olga, cea care avea să-i devină soţie,dar care din păcate, a plecat mult prea devreme dintre noi. I-a dăruit o fiică, pe Roxana, lumina ochilor lui. Căsătoria Roxanei cu Cosmin, pe care l-a primit în familie asemenea unui fiu, a adus-o pe lume pe Olguţa, nepoata sa şi centrul universului său.
Ca şi om de cultură, era un erudit. Având o memorie fabuloasă, recita, asemenea unui actor dăruit scenei, cu sensibilitate, dar şi cu o impresionantă forţă poetică, poeme din Esenin, Eminescu, Nichita sau Carianopol. Avea o aplecare mai aparte spre poemele lui Vasile Militaru sau Radu Gyr, acolo unde era evocat satul sau familia. Ne încânta la fiecare luare de cuvânt în cenaclurile literare sătmărene "Afirmarea" şi "Cronograf", ale căror membru era, vorbindu-ne despre amintiri mai mult sau mai puţin ştiute despre scriitori români şi nu numai.
Asemenea unui veritabil aristocrat, avea capacitatea de a reuni literaţi sătmăreni, într-o atmosferă ce aducea parcă cu ea parfumul întâlnirilor literare interbelice. Sub cireşul imens din grădina casei sale, se recita, se cânta şi se povestea, până târziu în noapte.Nu l-am auzit niciodată să jignească pe cineva, iubea oamenii.Prezenţa sa la evenimentele culturale din oraş şi judeţ, nu trecea niciodată neobservată.
Era maestru neîntrecut în a compune jocuri de logică matematică, dar şi anagrame sau metagrame rebusistice şi, de asemenea, avea un har neîntrecut în compunerea de epigrame.
Fără a fi publicat vreun volum, dimensiunea actului cultural transmisă de Cornel Burcea, rămâne una inestimabilă pentru toţi cei care l-au cunoscut. Ai plecat, Cornele, dar amintirea ta sălăşuieşte veşnic în inimile celor care te-au apreciat şi iubit!
Claudiu Govor
