Un bun patriot care, zi de zi, prin rostul lui, cinsteşte pământul pe care păşeşte, acolo în Ţara Oaşului, la Turţ. Este Ioan Belbe, binecunoscut şi îndrăgit autor de versuri, în ale cărui poeme se oglindeşte truda ţăranului român, credinţa-i de neclintit în Dumnezeu, dar şi în rânduiala celor lumeşti. O poezie pură, nepoluată de vreun artificiu liric nepotrivit, ce izvorăşte din propriu-i crez şi se scurge cristalin în fluviul Armoniei Universale. O clipă de tihnă şi reducere la esenţă!
Legământ
Puteam să fiu un orășan fruntaş, Să am apartamente și renume, Să uit de cai, de vaci și de imaș, De țâpurit pe al ceterilor strune.
Dar Dumnezeu, El a voit aşa, Să fiu mezin după trei fete, În sat cu tata și cu mama mea Sprijin să le fiu la bătrânețe.
În gând făcut-am eu un legământ Să nu mă mut nicicând afară, Cu tot ce are satul bun și sfânt Să nu las veșnicia lui să piară.
Rană și floare
Eu sunt minerul ce sapă-n adâncuri, Prin stâncă urmându-mi filonul Visărilor mele din gânduri, Spre floarea ce-o poartă-n el Omul.
Neexplorate locuri, comori ascunse, Mă îndeamnă să mă avânt mereu, Locuri comune, dar totuși nepătrunse, Aceleași totdeauna și altele mereu.
Beznă înăuntru, cer fără de stele, Candela aprinsă scoate numai fum, Mi-a intrat în oase dor de Înviere, Trecerea aceasta-i singurul meu drum.
Nu vreau nemurire, vreau numai lumină, Viţă-n libertate, cer senin și soare, Retrăirea-n spirit, pură și deplină, Singura mea rană, singura mea floare.
Îndoiala omului
E greu să înțeleagă omeneasca fire Cum piatra a fost răsturnată prin cuvânt Cum ura a fost învinsă de iubire Cum este viață și lumină în mormânt.
La Dumnezeu sunt toate cu putință Îndoiala omului e marele păcat Puterea și zidirea se află în credință În inimă și în sufletul curat.
Nu poți fi în lume doar tâlhar Nici nu te-ai născut fără păcat Astăzi de te pocăiești nu e în zadar Mâine poate pe cruce vei fi ridicat.
Drum lin spre stele, prieten de neînlocuit - Poezie dedicată preţiosului om de cultură Dumitru Țimerman
Trupul se-ntoarce astăzi în pământ, Iar sufletul la Tatăl care ți l-a dat, Tot ce ai lucrat în viață sfânt Te va-nsoți când fi-vei judecat.
Pe această cale, cu toții ne vom duce, Să priveghem, că taina este mare, Să nu ne prăbușim sub cruce, Ce-i dat ne este scris la fiecare.
Rămân cei dragi, cu lacrimi fără mângâiere, Cu sufletele sfâșiate de dor și suferință, Nădejdea creștină ne e în Înviere, Doar fapta bună ne aduce biruință.
Grupaj realizat de G. I. Govor
