Poveşti aievea trăite, care pot fi o sursă de inspiraţie pentru cei pe cale să-şi împlinească propriul vis! Despre invitata mea de azi ar fi suficient să amintim, pentru a-i sublinia calităţile artistice, că a evoluat ca solistă alături de cele mai prestigioase orchestre profesioniste din ţară, cum ar fi Ansamblul Naţional "Transilvania"(fosta "Maramureşul") din Baia Mare, sau Ansamblul Artistic Naţional "Ciocârlia" al Ministerului Afacerilor Interne din Bucureşti. Este vorba despre distinsa doamnă Hermina Marc Iluţi, o remarcabilă artistă care ocupă un loc binemeritat pe fila cântului popular românesc. S-a născut din părinţii Vilma şi Alexa, într-o aşezare pitorească din Ţara Chioarului, în satul Ciocotiş, comuna Cerneşti, judeţul Maramureş. Prin căsătorie a devenit concitadina noastră, iată, de 43 de ani.
Dacă ar fi să-i surprind glasul cu un penel, l-aş picta mărgăritar ales, în pulberi de soare. Vocea ei poartă în ea o linişte tămăduitoare care bucură şi înduioşează inima celui ce-o ascultă. Azi vă oferim o poveste scrisă-n stele cu o interpretă înzestrată cu mult har!
Ce aţi luat în cântecul dumneavoastră din ţinutul patriarhal al satului în care v-aţi născut?
Sufletul curat al omului simplu de la ţară, cu toate preocupările şi grijile sale lumeşti; credinţa lui nemărginită-n Dumnezeu, dar şi colbul uliţelor pe care îl stârneam de-atâtea ori cu jocurile copilăriei mele. Port în ele istoria locului şi verdele crud al Muntelui Şatra lui Pintea, la poalele căruia m-am născut. Şi bineînţeles, poveţele părinţilor mei, glasul fermecător al regretatului meu tată, de la care am învăţat primele cântece. Acolo, acasă, am glăsuit şi-am îmbrăcat costumul popular întâia oară. Acolo am fost binecuvântată cu sufletul cântului popular, pe care-l voi dărui necontenit semenilor mei, atâta timp cât Dumnezeu îmi va îngădui.
Cine au fost cei care v-au remarcat aptitudinile artistice?
În primul rând părinţii! Au fost inspiraţi atunci când m-au îndrumat, din clasa a VII-a, către Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Baia Mare. Am devenit elevă la clasa profesorului Herţeg, am început la percuţie, mai apoi la canto clasic sub atenta îndrumare a doamnei profesoare Gabriela Velea, însă, gândul meu era doar la muzica populară, pe care, de pe-atunci o simţeam parte din mine.
Cum s-a deschis calea către scenă? Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cariera artistică.
După finalizarea liceului m-am înscris la un concurs organizat de Ansamblul "Maramureşul" din Baia Mare, actualmente "Transilvania". Am devenit, astfel, solistă în cadrul acestui ansamblu, alături de care am cântat mai bine de un an. După această colaborare, m-am transferat la Ansamblul Profesionist "Ţara Oaşului" din Satu Mare unde am activat timp de doisprezece ani, până în 1989. În această formulă am participat la toate festivalurile Ansamblurilor Profesioniste, de la acea vreme, de unde, de fiecare dată, m-am întors cu premii, începând de la mențiune până la premiul I sau premiul special al juriului cum a fost cel de la Festivalul Porţile de Fier Orşova, în anul 1980. În 1990 am devenit, în urma unui transfer, angajata Ansamblului Artistic Naţional "Ciocârlia" al Ministerului Afacerilor Interne din Bucureşti, unde am profesat timp de doi ani. Aceste colaborări mi-au deschis calea către cele mai mari scene ale ţării, alături de mari artişti ai României, precum Benone Sinulescu, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Formaţia Savoy, Dem Rădulescu, Alexandru Arșinel, Stela Popescu și mulți alții, având de-a lungul anilor numeroase turnee atât în ţară, cât şi peste hotare. Cu toate că aveam extraordinara oportunitate de a rămâne la Ansamblul "Ciocârlia", inima mă trăgea totuşi către Satu Mare. Astfel, am devenit angajata Penitenciarului Satu Mare, timp de paisprezece ani, în grad de subofiţer. Acum sunt pensionară (subofiţer în rezervă) şi continui să cânt în spectacole dedicate folclorului românesc.
E deosebit de important pentru un artist să lase, în urma lui, arc peste timp, imprimări, materiale discografice. Cum arată portofoliul interpretei Hermina Marc Iluţi?
Primele mele înregistrări au fost făcute în studioul Electrecord alături de Ansamblul "Maramureşul" sub bagheta maestrului Alexandru Viman. Au urmat înregistrări cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, dirijat de un alt monstru sacru, Paraschiv Oprea. Tot în acea perioadă am avut ocazia de a realiza şi filmări pentru Televiziunea Română. Pe lângă aceste imprimări, s-a conturat şi un material discografic ce conţine şase casete şi CD-uri ce cuprind cântece populare din Maramureş, Chioar, Lăpuş, Maramureşul istoric, dar şi romanţe, cântece de petrecere, colinde şi pricesne. După munca sofisticată din studiourile de înregistrări am trecut la realizarea a numeroase materiale video, filmări care sunt difuzate pe micile ecrane, la diferite posturi de televiziune.
Ce ne puteţi spune despre portul popular pe care-l promovaţi?
Am în total douăzeci şi trei de costume pe care le iubesc și le preţuiesc cu atât mai mult că ele sunt confecţionate manual, de mine însămi. Am pus în ele toată priceperea, pasiunea şi răbdarea mea, având grijă ca în realizarea lor să fiu cât mai aproape de nota autenticului.
Ce mesaj le transmiteţi acelor tineri care se află la început de carieră artistică? Ce nu ar trebui să le scape din vedere? Părerea dumneavoastră e binevenită.
Să-şi împlinească visul! Neascultarea acestei chemări poate duce la regrete mult prea târzii. Dacă drumul ales este cel adevărat, cu siguranţă el se va netezi şi se va deschide tot mai larg, mergând pe el consecvent cu dăruire şi pasiune. Să nu abandoneze oricât de mare ar fi provocarea. Noi suntem aici să-i încurajăm, să împărtăşim din experienţa noastră, să le spunem că da, se poate, prin implicare şi maximă responsabilitate, dându-le astfel aripi să zboare aşa cum ne-au dat odinioară predecesorii noştri. Ar mai fi un aspect pe care aş vrea să-l subliniez, ca o datorie morală faţă de zestrea strămoşească. Ştiu că vremurile în care trăim sunt într-o continuă schimbare, fiind tentaţi să împrumutăm obiceiuri, chiar tradiţii de la alte popoare, însă noi avem un folclor viu care, prin diversitatea lui, uimeşte o lume întreagă. Să-i purtăm de grijă şi să ne mândrim cu el! Îndemn tinerii care pornesc pe calea cântului popular şi care îmbrăţişează această minunată carieră, să nu se abată de la autentic.
Cum aţi reuşit să rămâneţi un om atât de frumos, într-o societate plină cu tot felul de provocări?
Sunt măgulită de această întrebare (zâmbeşte). Fiecare dintre noi poartă frumosul în el. În ceea ce mă priveşte, n-am făcut altceva decât să urmez, pas cu pas, calea adevărului meu, în spiritul frumosului sădit în mine de părinţii mei, mai apoi de dascălii care m-au călăuzit.
În final, vă invit să adresaţi un mesaj cititorilor acestei pagini!
În primul rând mulţumesc celor care îmi apreciază activitatea artistică şi celor care m-au susţinut de-a lungul anilor. Le transmit gândurile mele bune însoţite de cântecul meu, şi îi invit ca împreună să ţinem deschisă poarta către veşnicia cântului popular.
Mulţumesc frumos! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta I. Govor
