Robert Rainhard este elev în clasa a IX a la Liceul Sportiv Satu Mare. Cu toate că învață la un liceu cu profil sportiv, el are o pasiune mistuitoare pentru istorie.
Din grădiniță a știut ce vrea să se facă, atunci când va fi mare: arheolog! Ca să nu mai punem la socoteală faptul că este și un împătimit colecționar de antichități.
Cu toate că are doar 15 ani, tânărul acesta are deja cunoștințe vaste în domeniul istorie. Este pasionat în mod special de trecutul Sătmarului, despre care va scrie o carte ”cum n-a mai fost alta”.
Pe lângă asta, adolescentul acesta senin, scrie și versuri, cântă vechi cântece medievale și a realizat câteva lucruri artizanale interesante. Dacă mai adăugăm la toate acestea faptul că el este și un înzestrat grafician, vom putea realiza profilul unui tânăr extrem de talentat și erudit. Este mult prea serios pentru vârsta lui și cu siguranță că de acest băiat vom mai auzi, în anii care vin. El a decolat, iar avionul său are o mie de aripi, una mai fascinantă ca alta!Dinspre inimă și stea
Ca să puteți auzi
Inima mea cum va bate
Peste o sută de ani,
Să nu mă căutați sub o piatră,
Ci sub o stea.
Ea se va zbate sub
Plapuma nopții,
Ca un trup
Ce nu poate să adoarmă.
Și dacă
Veți avea puțină răbdare,
Ea se va cuibări în ochii voștri,
Într-un colțișor tihnit,
Ca să rodească în fiecare zi
Câte o mie de păsări
Care vor zbura
Prin trupurile voastre,
Ca pe un cer,
Asemenea celui
Care păzește steaua mea.
Copac
Sunt un copac:
Rădăcini prinse-n subterane
Și crengi bine înfipte în cer.
Frunzele, foșnitoare iluzii,
Păsările, ideile care fug
Spre înalturi.
Am grijă de cuiburi,
Ocrotesc peregrinii
Bătuți de ploi
Și de vânturi piezișe.
Pe scoarță
Port rănile care
Nu mai încap în voi.
Acolo-mi sunt scrise
Toate poveștile
De care v-ați lepădat,
Când trezirea a venit
Să vă sugrume,
Într-un fel de răsărit,
Mai ostenit ca amurgul
Pe care l-au refuzat apoi,
Toți îngerii…
