George Negrea este un tânăr cantautor de muzică folk, născut la data de 5 noiembrie 1993, în Satu Mare. Unii dintre noi îl ştim de pe scenele spectacolelor dedicate acestui gen muzical. Un artist de stare care, prin candoarea vocii sale, exprimă ceea ce, poate, uneori, pentru unii dintre noi pare a fi inexprimabil. Oricât de frig ar fi în sufletul celui ce-l ascultă, cu siguranţă, un mugur de frumos va încolţi în el. Aşijderea unui trubadur, îşi ia chitara sub braţ, şi cu spiritul său tânăr şi neobosit, ia calea cântecului de libertate al muzicii folk. O atitudine ce ne întoarce în timp, la ceea ce a fost fenomenul Cenaclul „Flacăra” al anilor 70-80, înfiinţat de genialul Adrian Păunescu, cel care, prin inteligenţa-i sclipitoare,a avut incredibila forţă să facă din muzica folk un tulburător răsunet naţional. Cu un ochi acolo unde nu se uita nimeni, poetul a reuşit să aducă, atât cât s-a putut în acele vremuri de restrişte, acel suflu de libertate mult visat, în fiecare cătun al ţării acesteia, în fiecare colţ de odaie, în fiecare inimă de om. Iată, privindu-l azi pe George, privind atent în jur către scenele ţării, folkul pare să fie la fel de actual şi în zilele noastre. Aşadar, azi, ne încântă cu povestea cântecului său, George Negrea!O poveste - Manifest pentru cultură!
Ești cunoscut de sătmăreni prin prisma muzicii folk, fiind unul dintre tinerii care s-a aplecat asupra acestui gen muzical, ce cântă poezia. Când şi cum te-ai întâlnit cu folkul?
Muzica folk m-a cucerit în anii de liceu, pe când eram elev la Liceul cu Program Sportiv din Satu Mare. Ce legătura are muzica folk cu un liceu cu profil sportiv? În cazul meu are. Profesoara de muzică, pe care am avut-o la clasă, venea cu chitara și ne cânta piese folk deoarece îi era greu ca unor sportivi, să le predea muzica pe portativ, intervale, game etc. Evident, acesta a fost doar inițierea mea în acest gen de muzică.
Ce înseamnă pentru tine muzica folk ?
Pentru mine, muzica folk este o trăire extrem de intensă. În primul rând eu mă conectez cu vibrația acelei melodii, iar apoi cu mesajul transmis de poezia care „îmbracă” atât de frumos întreaga creație muzicală, devenind astfel o poartă spre stări și emoții superioare. Cred cu tărie că muzica folk este unul dintre stilurile muzicale cele mai profunde și destul de greu de înțeles. Trebuie să îți deschizi inima și va pătrunde exact în locul unde ai cea mai mare nevoie de ea.
Ai avut vreun model care te-a inspirat sau te-a influenţat?
Da! Am avut marea șansă să întâlnesc în „călătoria” mea prin muzica folk câțiva oameni care au crezut în mine. Octavian Bud este unul dintre ei. Prietenia care m-a legat de Tavi, un simbol al folkului sătmărean și nu numai, m-a făcut să descopăr din ce în ce mai profund tainele chitarei și ale poeziei de calitate. Am învățat de la Tavi multe. Am experimentat prima dată scena, publicul, aplauzele și bisul. Ar fi multe de spus despre prietenia mea cu Tavi, dar ar trebui să umplu aceste pagini doar cu aceste amintiri.
Eşti un tânăr cantautor care a dat viaţă unor piese folk cunoscute de publicul sătmărean şi nu numai. Spune-ne câte ceva despre creațiile tale.
Un alt OM importat în ascensiunea mea a fost și este poetul sătmărean Felician Pop, care a crezut în talentul meu încă din prima clipă în care ne-am cunoscut. El, la rândul său, este iubitor de muzică folk, cantautor și fost coordonator al cenaclului „Preludii” de la Odoreu, o mișcare culturală care a dat lumii sătmărene atât artiști, cât și conținut cultural de calitate, în vremuri grele. Împreună cu Felician am reușit să compunem mai multe melodii, dar și să prelucrăm câteva din folclorul polonez, ucrainean și evreiesc, pe care le-am unit într-un album, cu titlul „Țara din noi”, apărut în anul 2020, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare. „Țara din noi” este melodia care mi-a adus notorietate, atât pe plan local cât și național și internațional, în comunitățile de români.
Cum e să fii pe scenă alături de nume consacrate ale genului? Ce simţăminte te încearcă la piesa de final a spectacolului (obicei păstrat din Cenaclul „Flacăra”), când „bieţii lampagii” îşi unesc vocile şi inimile într-o singură făclie, care dă „foc felinarelor”? (Cunoscătorii ştiu la ce ne referim.)
Este o satisfacție greu de descris în cuvinte, ceea ce simt în momentul în care sunt pe scenă cu nume grele ale muzicii folk. Mă simt onorat că am avut ocazia să cânt cu: Andrei Păunescu, Octavian Bud, DucuBertzi, Magda Puskas, Emeric Imre, Vasile Mardare, Valentin Moldovan, Victor Socaciu, Walter Ghicolescu, Adrian Ivanițchi, etc. Fiecare contact cu acești artiști, care au în spate o experiență greu de egalat, m-a făcut să învăț să simt și să transmit ceea ce simt, în același timp, şi publicului. În legătură cu obiceiul de a „aprinde făclia felinarelor”, cred că în acel moment - final de spectacol - artiștii „coboară” de pe scenă și se unesc în cântec cu fiecare spectator prezent. Pur și simplu nu îți mai dai seama cine cântă melodia „Bieți lampagii”. Publicul sau artistul? Totul devine un întreg. Omul se contopește în vibrația cântecului.
De-a lungul vremii, ai participat şi chiar ai fost laureat la festivaluri şi concursuri folk din ţară. Cu ce impresii te întorceai de la acele evenimente? Cum ţi-au marcat ele cariera artistică?
Da, am participat la multe festivaluri renumite de muzică folk, de unde m-am întors aproape de fiecare dată cu premii de podium. Din concurent am ajuns destul de repede membru al juriului și chiar președinte de juriu, uneori. M-a marcat, în sensul că au început să se deschidă noi orizonturi pentru mine, dar am redeschis și amintiri pentru unii. Satu Mare se înscrie din nou pe harta folkului românesc. Acest gen muzical a pornit la noi în ţară de la Satu Mare, unul dintre pionierii săi fiind Mircea Florian. Cred că oraşul nostru va continua să dea noi și noi talente muzicale ale acestui gen.
Dacă ne referim la activitatea artistică, putem spune că te - ai implicat şi în organizarea unor spectacole, ai fost chiar unul dintre organizatorii Festivalului de muzică folk „Octavian Bud”. Este dificil să organizezi asemenea evenimente? Ce impact au ele asupra publicului?
Poate cea mai importantă realizare la Satu Mare, în ce privește promovarea muzicii folk, în ultimele decenii, a fost crearea acestui festival mare, care a reușit să aducă în orașul de pe Someș, artiști de seamă și concurenți foarte talentați. Am avut deosebita plăcere să coordonez Festivalul de muzică folk „Octavian Bud”, organizat de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, până când am plecat în Polonia, și vă mărturisesc că am avut o bucurie imensă să văd că foarte mulți tineri s-au implicat. Nu e ușor să organizezi și să susții un eveniment de asemenea anvergură, care se întindea pe durata a trei zile. Satisfacția era maximă când, la spectacolul de gală, sala era arhiplină. Vorbim de peste 400 de persoane. Artiști avem, public avem, doar trebuie să ne organizăm puțin ca să-i aducem împreună.
Momentan îți desfășori activitatea departe de casă. Ce face azi George Negrea?
Momentan locuiesc în capitala Poloniei, la Varșovia, un oraș foarte frumos, pe care vă recomand să-l vizitați. De fapt, toată Polonia este senzațională. Despre activitatea mea de aici, nu prea pot să vorbesc acum, nu îmi permit „regulile interne”.
Ce alte pasiuni mai ai?
Am mai multe pasiuni. Îmi plac mașinile vechi. După cum știu mulți sătmăreni, am organizat, ani la rând, cea mai mare paradă din țară dedicată automobilelor istorice românești, cu participanți din peste zece țări. Am reușit să deschidem chiar și unui muzeu dedicat automobilismului românesc, la Satu Mare. De asemenea, îmi place să „ating cerul”, la propriu. Zbor cu parapanta. Zborul mă face să simt libertatea supremă, să mă regăsesc cu sinele meu, în acele momente în care sunt departe, sus. E o liniște de nedescris. De sus, totul pare perfect. Am zis pare? Da!
Cum percep tinerii, cei de seama ta, muzica folk? Are viitor acest gen muzical?
Sunt puțin reticenți, dar pe parcurs îi descoperă frumuseţea. Are viitor, evident! Sunt foarte mulți tineri talentați, i-am întâlnit personal atât la festivalul organizat la Satu Mare cât și în calitatea mea de membru al juriului în cadrul mai multor festivaluri din țară. De asemenea, industria muzicii românești, am remarcat că „scoate la lumină” piese folk puțin promovate inițial, pe care le re-mixează și care devin repede populare în rândul publicului tânăr.
Ce planuri de viitor ai?
Am mai multe planuri. Dar momentan mă concentrez pe îndeplinirea cu succes a misiunii mele in Polonia. Aș vrea să revin la Satu Mare ca să îmi continui proiectele, dar și să mă implic în altele noi. Sunt sigur că pot contribui la viața culturală sătmăreană cu experiența pe care o dobândesc aici.
Un gând cititorilor acestei pagini!
În primul rând, îți mulțumesc pentru interviu. Mi-a făcut mare plăcere. Aș vrea, în final, să fac referire la ceea ce spunea Jean Paul Richter și anume : „Muzica este lumina lunii în întunecată noapte a vieții”. Amintesc cititorilor mai tineri că a fost o vreme când, pentru români, muzica folk a fost o făclie care lumina tunelul întunecat al vieții cotidiene și aducea fericire într-o perioadă nefastă din punct de vedere istoric, dar și cultural, pentru România. Haideți! Împreună, artiști, oameni de cultură, jurnaliști și simpli cetățeni, să avem grijă ca actul cultural să rămână liber, curat, de calitate și imparțial, indiferent de regimuri sau culori politice, pentru că, din păcate, nu se întâmplă lucruri „prea curate” în lumea culturală din România, în ultima perioadă. Dacă ne vom pierde cultura, ne vom pierde pe noi înșine. După cum spunea și Nicolae Iorga „Un poporfărăculturăeste o gloată...”
Mulţumesc frumos! El este George Negrea! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta I. Govor
