O celebrare de suflet a avut loc deunăzi în oraşul nostru, având-o ca protagonistă pe Daria Hristina Rojea din Sătmărel, o tânără fascinată de poezie, absolventă a Colegiului Economic “Gheorghe Dragoş” Satu Mare. În ziua în care a trăit emoţia ultimului clinchet de clopoţel, Daria Hristina şi-a lansat volumul de debut, sugestiv intitulat “Calea trandafirilor vii”, înconjurată de familie, prieteni şi oameni de bine. La intrare, m-a întâmpinat o prezenţă încântătoare cu maniere alese, purtând o ie brodată cu motive florale, şi pe creştet o coroniţă împletită din flori purpurii, o imagine duioasă, desprinsă parcă din file de poveste. Era Hristina! Invitaţia de a-i fi aproape, cu un moment de muzică folk, la acest eveniment unic din viaţa ei, m-a bucurat, cunoscându-i sufletul bun, aplecat către frumos! Încă de la începutul anilor de liceu, Daria şi-a urmat visul, pornind în căutarea acelui mediu artistic care să-i confere posibilitatea de a-şi exprima esenţa autenticului ei, unde să aibă repere, modele, un loc care să-i dea posibilitatea de-a creşte… mai mult, tot mai mult.
Recent ai trăit emoţia „Ultimului sunat de clopoţel!”. Privind în urmă, ce au însemnat pentru tine anii de şcoală?
De curând, într-adevăr, am simțit fiorul ultimului sunat de clopoțel. Am avut un moment de nostalgie rememorând cei 12 ani frumoși pe care i-am petrecut în sălile de clasă. Cred că anii de școală se dovedesc a fi memorabili, de la cel dintâi bastonaș până la ultima îmbrățișare cu colegii. Cu siguranță, anii de liceu au fost cei care m-au maturizat și mi-au deschis porțile. În tot acest răstimp, m-am implicat în proiecte deosebit de frumoase şi interesante, derulate în cadrul liceului pe care l-am absolvit. Îmi va fi dor de toţi aceşti ani, deja îmi este (zâmbeşte) însă, un capitol din cartea vieții mele s-a încheiat, aşa că voi trece la următorul şi-i voi răsfoi filele cu încredere. Voi lua viaţa la pas şi, din când în când, mă voi întoarce cu drag la amintirea paginilor anterioare.
Ai lansat primul tău volum de poezii, „Calea trandafirilor vii”, tocmai în ziua absolvirii liceului. De unde acest parfum de roze, într-o lume acaparată de tehnologie? Ce ai dorit să transmiţi prin versurile tale?
Fiecare om își transmite sentimentele în mod diferit. Unii își manifestă emoțiile prin sport, alții prin desen, muzică, teatru ș.a.m.d. Eu am ales să-mi exprim emoţia prin magia cuvântului şi s-o dăruiesc cu gândul de a îmbia sufletele oamenilor – Poezia, marea mea iubire! În era tehnologiei, mai întâlnim oameni, nu puţini, care reuşesc să se detaşeze de această lume, uneori mult prea rece, creând în jurul lor, un mediu mai bun și mai prezent în emoție. Lor, dar și celor ce s-au îndepărtat de esenţă, vreau să le ofer şi eu, în felul meu, prin poeziile mele, o poartă spre acel frumos ce poate înflori prin empatie și iubire.
Când ai scris primele tale versuri? Cui au fost dedicate? Când ai simţit nevoia de a împărtăşi propria metaforă cu iubitorii genului liric?
Această cale mi s-a creionat treptat, începând încă din perioada primilor ani de şcoală. Luându-mă mama peste tot alături de ea, priveam atent, cu ochi de copil, la tot ce se întâmpla în jurul meu. Mă inspira! Evident că pe atunci, am scris mult despre natură, despre personaje şi întâmplări imaginare. Primele versuri care au contat cu adevărat pentru mine au fost dedicate mamei, undeva prin clasa a III-a. De ce au contat pentru mine? Pentru că emoţia mea de copil pe care am îmbrăcat-o în câteva versuri a ajuns la inima celor ce mi-au lecturat acea poezie, prima fiind chiar mama mea. Azi se întâmplă la fel! Mi-e de ajuns să simt că versurile mele stârnesc un strop de frumos într-un colţişor de suflet, ca în mine să se nască acea dorinţă de a dărui metafora stihului meu. Evident, au fost și persoane care n-au rezonat cu „trandafirii” poeziei mele. Le sunt recunoscătoare și lor! Mi-au întărit convingerea că sunt pe drumul cel bun, pe al meu, nu pe al altora. Nimic greşit, doar firesc! Fiecare cu fiorul său interior, nimic nou sub Soare!
Cine au fost cei care te-au încurajat şi te-au sprijinit în publicarea acestui volum?
Mama a fost principalul stâlp de susținere în tot acest parcurs, până la publicare. De asemenea, poeta și criticul literar, Dana Zen a avut o contribuție semnificativă în realizarea volumului. Domnul director al editurii eCreator (Baia Mare), Ioan Romeo Roșiianu, a fost alături de mine de la bun început. El este cel fără de care, acest vis al meu nu s-ar fi concretizat. Lor și altor persoane dragi mie, azi le mulţumesc! Mulţumesc că mi-au dat aripi să cresc în zbor!
Ce porţi se deschid azi în faţa unui proaspăt absolvent de liceu? Ce carieră ai dori să urmezi?
După examenul de bacalaureat voi da admitere la Universitatea din Oradea, la Facultatea de Științe Economice, specializarea management. Concomitent cu primul an de facultate, vreau să mă pregătesc pentru admitere la UNATC, specializarea regie, urmând ca din octombrie 2025 să mă transfer la București și să-mi continui studiile în paralel. Managementul mă ajută în absolut orice domeniu aș profesa, iar regia este un vis al copilăriei mele și vreau să-l împlinesc. Ştiu ce mă aşteaptă! Muncă multă! Dar îmi place să muncesc!
Care sunt visurile tale legate de scris?
Evident că acest prim volum nu va fi singurul. Din scris nu mă voi opri niciodată, pentru că îmi conferă o stare de bine, cumva aş putea spune că mă aflu în propriul meu adevăr. În plus, în calitate de viitor regizor, voi continua să-mi expun cunoaşterea şi emoția în fiecare proiect pe care-l voi realiza.
Ce alte pasiuni ai?
Dintotdeauna mi-a plăcut, pe lângă scris, să desenez. De aproximativ șase ani, mi-am descoperit pasiunea şi pentru folk, muzica ce cântă poezia. Cred că mă va ajuta şi în cariera artistică pe care mi-o doresc.
Cui ai dori să-i mulţumeşti, azi, pentru tot ceea ce eşti tu, Hristina?
Mama, este unicul om care nu a ezitat vreodată să creadă în mine. Îi mulțumesc pentru că nu m-a lăsat să cad, pentru că am putut să zâmbesc și să râd alături de ea, sau să plâng pe umărul ei. Este universul meu! Nu a pus niciodată la îndoială cuvântul meu sau visurile mele. Azi, mă înclin cu adâncă reverenţă! Mulţumesc, iubită mamă!
Te rog, în final, să transmiţi un gând cititorilor acestei pagini…
Fiţi fericiţi! Bucuraţi-vă pentru fiecare lucru mărunt făcut cu bunătate. Să nu vă îngropaţi visurile gândindu-vă că nu sunteţi suficient de buni. Perseverând, veţi creşte şi veţi înflori! Fiecare om este extraordinar în felul său. Numai bine și sănătate! Să vă fie viața o grădină de trandafiri!
Mulţumesc! Ea este Hristina! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta I. Govor
