Gheorghe Lazin a activat la Muzeul Judeţean Satu Mare începînd cu anul 1971, revenind astfel în locurile natale, ca arheolog şi muzeograf fiind angajat al acestei instituţii pană în anul 1999. În numele acestui prestigios muzeu sau în colaborare cu alte instituţii de specialitate, timp de aproape 30 de ani a susţinut cercetări de teren în diverse microzone ale județului Satu Mare, dar și în judeţul Bihor (la Sânicolau de Beiuş, împreună cu profesorul Radu Popa) ori Ia nord de Tisa superioară, în Ucraina Ciscarpatină (1996 Slatina, Biserica Albă, Apşa de Mijloc, în colaborare cu Universitatea din Ujgorod).
Pe parcursul acestei durate s-a dovedit a fi fost unul dintre puținii specialişti activi la muzeele din nord-vestul României, interesați de arheologia mileniului I p. Chr., perioadă puţin cunoscută în acest teritoriu cu propuneri de reconstituire ce pot fi sprijinite doar de rezultatele cercetărilor arheologice. În timp, articolele rapoartele de săpătură publicate de Gheorghe Lazin au contribuit semnificativ la îmbogățirea cunoştinţelor.
După investigaţiile de importanţă majoră pentru cunoaşterea epocii romane în nord-vest, susţinute de Sever Dumitraşcu şi Tiberius Bader în aşezarea, centrul pentru producţia ceramicii şi cimitirul de la Medieșu Aurit (între 1964-1970, reluate apoi de către profesorul Sever Dumitraşcu între 1995-1997, în colaborare cu Gh. Lazin), cercetarea acestei perioade aproape că devenise lipsită de susţinere.
Este meritul lui Gheorghe Lazin, alături de demersurile Muzeului din Zalău acela de a fi relansat săpăturile şi studiul epocii de început a ,,mileniului întunecat" în partea nord-vestică a țării. Astfel, sunt importante rezultatele cercetărilor de la Culciu Mare, Satu Mare (cuptoare pentru ars ceramică), Oraşu Nou, Săcăşeni, Mădăras şi mai ales Lazuri, unde a identificat un important centru pentru producţia ceramicii, care funcţiona pe la sfârșitul sec. IV p. Chr. (bibliografia, nr. 11, 13, 15, 27, 29, 38, 39). A fost interesat în mod constant de evoluţia locuirii dacice pe parcursul secolelor I a. Chr. - 1 p. Chr. în zona Someşului inferior şi în general din spaţiul Tisei superioare, fiind un susţinător al ideii că în întreg acest spaţiu a existat o evidentă continuitate de locuire dacică pe parcursul epocilor Latène și în perioada romană imperială. Publicațiile sale, alături de săpăturile de la Acâș şi Lazuri, a contribuit Ia o mai clara conturare a acestei perioade, cu probleme încă nesoluționate. O aplecare aparte a fost aceea pentru studiul descoperirilor monetare cunoscute în zonă (din epoca Latène, romană şi nu numai).
Nu i-au fost străine materialele arheologice medievale timpurii, publicând complexe arheologice şi artefacte din această vreme, scoase la lumină în urma supaturilor de la Lazuri şi Săcăşeni, iar orizontul slav timpuriu din aşezarea de la Lazuri a fost corect plasat cronologic (sec. VI—VI1 p.Chr.) încă de la începutul investigațiilor de acolo. Unele dintre primele cercetări în fortificațiile medievale din nord-vest aparţin lui Gheorghe Lazin, referindu-mă la săpăturile de la Crucişor şi Tămăşeni (jud. Satu Mare), din păcate rezultatele nefiind publicate.
Pasiunea pentru cercetarea arheologică, în complexitatea ei, o ilustrează şi faptul că era un foarte bun cunoscător al diverselor microzone ale judeţului Satu Mare, construindu-şi relaţii în diversele locuri. Astfel se explica de ce a avut posibilitatea să semnaleze numeroase descoperiri întâmplătoare, din diverse perioade. Prin aceste descoperiri şi mai ales ca urmare a cercetărilor întreprinse la suprafaţa solului, a contribuit în măsură importantă la îmbogățirea repertoriului arheologic al județului fiind de subliniat, în acest sens, faptul că a fost cel dintâi care a alcătuit şi publicat un catalog al descoperirilor cunoscute din a doua jumătate a mileniului I p. Chr.
Nu a neglijat sarcinile care îi reveneau în calitate de muzeograf, realizând numeroase expoziţii temporare, cum au fost cele dedicate „Mileniului sătmărean 1972", aniversării a „2050 de la crearea statului dac" (1980) sau expoziţia de bază a Muzeului Judeţean Satu Mare (1988-1990) şi a celui din Tăşnad (1977). Pe parcursul anilor de activitate a participat la numeroase manifestări ştiinţifice de specialitate „comunicând rezultatele propriilor cercetări şi atrăgând atenţia asupra unei zone relativ neglijate, însă din multe puncte de vedere importantă pe parcursul diferitelor perioade ale istoriei străvechi şi vechi. În ultimii ani a colaborat la ziarele „Informaţia zilei" şi „Informația zilei de duminica" (Satu Mare), publicând o serie de articole de popularizare, cu scopul de a oferi reconstituirii succinte pentru trecutul localităţilor din Judeţul Satu Mare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
