Această Biserică se găsește pe Strada Doina, din orașul Carei, și a fost construită în anul 1752. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este azi folosită de către Biserica Ortodoxă, din anul 1948 și a fost construită în anul 1752, de către comunitatea locală a enoriașilor greco-catolici români, în vecinătatea bisericii ridicate ceva mai devreme, de către greco-catolicii ruteni.
Clădirea bisericii a fost grav avariată de cutremurul din anul 1834, dar la scurt timp comunitatea a reparat-o. În anul 1876, a fost nevoie din nou de executarea unor lucrări de renovare pe vremea preotului Demetrius Cherecheş, respectiv în anul 1906 pe vremea preoților Romulus Marchiş, Ludovic Vida și Vasile Terdik.
În perioada anilor 1923-1925, din cauza pericolului de incendiu, șindrila de pe acoperiș a fost înlocuită cu învelitoare de tablă, respectiv s-a introdus curentul electric în clădire. În anul 1965, pictorul Vasile Pascu pictează pereţii bisericii, iar în anul 1980 se înlocuiesc geamurile ferestrelor cu vitralii colorate. În anul 1983, odată cu reparaţii la acoperişul bisericii, se restaurează şi iconostasul, iar lucrările sunt efectuate în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea și au contribuit în mare măsură la formarea aspectului actual al spaţiului interior.
Clădirea bisericii este orientată către est-vest și se compune din pronaos cu o turlă, naos dreptunghiular alungit şi un altar cu absidă semicirculară. La întâlnirea naosului cu altarul se află câte o absidă laterală. Biserica este acoperită în două ape cu tablă, iar turla şi absidele au coifuri tot din tablă. Faţadele bisericii sunt tratate simplu cu striuri orizontale de tencuială. Faţada principală vestică, organizată pe trei axe cuprinde intrarea principală din axa mediană proeminent planului faţadei precum un rezalit. Intrarea principală încheiată în semicerc cu ancadrament de piatră, este flancată de semicoloane. Deasupra intrării este o fereastră îngustă, iar nivelul navei încheiat într-o cornişă se continuă cu volumul turlei pe încă două niveluri. De nivelul inferior penetrat de goluri cu închidere semicirculară se leagă frontoanele axelor laterale. Nivelurile turlei sunt divizate de un brâu intermediar, iar ultimul nivel are pe fiecare latură câte o fereastră semicirculară şi câte un cadran de orologiu. Turla se încheie într-un coif curbat, extins cu un lanternou cu goluri înguste delimitate de colonete.
Faţadele laterale sunt articulate de lezene cu capiteluri profilate şi de ferestre cu închidere semicirculară, iar în axa mediană a faţadei nordice şi în peretele absidei laterale sudice se află câte o intrare secundară de formă dreptunghiulară. Prin intrarea principală, se ajunge în pronaosul de sub turlă, iar din partea dreaptă a acestuia porneşte scara spre tribuna cu parapetul plin. Decoraţia interioară a bisericii este definită de vitraliile colorate ale ferestrelor, respectiv de picturile murale în tehnica el secco, care acoperă pereţii şi bolţile semicilindrice cu penetraţii ale interiorului bisericii. Ocupând întreaga deschidere a arcului de triumf, iconostasul amplu desparte nava de altar. Iconostasul de factură barocă se compune din şiruri suprapuse de reprezentări iconografice de tradiţie bizantină încadrate de chenare traforate tripartite şi cvadripartite. Este demn de menţionat valoroasa decoraţie traforată a porţilor împărăteşti ce se deschid înspre altar, cu ornamente conţinând motive vegetale din frunze, vrejuri şi trandafiri. În faţa iconostasului, în partea dreaptă este amplasat amvonul revopsit. Conform aspectului parapetului şi coronamentului se poate presupune că provine de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Biserica ortodoxă din Carei este caracterizată de simplitatea planimetrică a faţadelor şi a spaţiului interior, iar din punct de vedere stilistic se încadrează între exemplele provinciale ale barocului.
Sursa: provinciacrisana.wordpress.com
Nicolae Ghişan
