DSVSA
Câte cazuri de pestă porcină avem în județ! Caz de rabie la un bursuc! Atenție la gripa aviară!
Interviu cu dr. Nicolae Dumuța, director executiv la DSVSA Satu Mare
Directorul executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor Satu Mare a fost invitatul emisiunii Actualitatea sătmăreană din 26 februarie 2025 de la Nord Vest TV.
Noutăți legate de situația focarelor de pestă porcină africană din județ, despre pericolul reprezentat de rabie și mai ales despre criza OULUI din SUA și Europa și despre pericolul reprezentat de gripa aviară.
REPORTER: Ne aflăm la Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare pentru că în ultima vreme din nou s-au înmulţit focarele de peste porcină, după ce la un moment dat am crezut că am scăpat de această problemă.Domnule director executiv al DSVSA, Nicolae Dumuţa, mulţumim de găzduire şi hai să venim cu lămuriri şi că pericolul chiar există, că am auzit voci de ,,specialişti” care ar nega existenţa bolii. A pestei porcine.
Nicolae Domuța: Ne bazăm pe prezența voastră, a presei, pentru că avem nevoie să transmitem informaţii corecte direct la ascultători, la telespectatori. Este foarte important să revenim aşa un pic, apropo de ce înseamnă, să zicem, un mic istoric mă gândesc eu al acestei boli. Desigur, pesta africană a fost diagnosticată pentru prima dată în România, în Judeţul Satu Mare, în 2017, în 3 august, evoluţia bolii de atunci a avut un ciclu destul de, euştiu, neprevizibil, imprevizibil, dar a avut undeva între anii 2019 şi 2022 un apogeu. A avut o curbă înaltă şi după care a început să scadă. Desigur, este o boală virală, produsă de un virus foarte rezistent. De aia este foarte greu de tratat.
Gândiţi-vă că neavând vaccin împotriva acestei boli, nu poţi lupta cu ea. Deci ne luptăm cu morile de vânt, cu ceva invizibil, pe care niciodată nu o să reuşeşti să-l controlezi în totalitate. Adică riscul va exista. Avantajul mare este că nu se transmite la om şi nu afectează omul. Şi al doilea, că este afectată doar specia suină, oricum, şi mistreţul, deci. Asta este un lucru extraordinar, să zicem, în această economie a gestionării bolii. Controlul pestei porcine africane se face strict prin suspiciuni clinice ale unui medic veterinar şi confirmare sau infirmare de către laborator a probei recoltate de către medicul veterinar. Indiferent şi oricine ce spune cel mai mare specialist în această lume şi nu numai din ţară, nu o să poată pune un diagnostic clar, decât după un examen de laborator, în anumite condiţii. Avem PCR-ul, acea extracţie, determinarea genomului viral, deci noi descoperim sau detectăm genomul viral din celula porcului. Deci, încă o dată, nu o să poată nimeni să spună exact, acele suspiciuni, acele semne clinice care ne conduc la orientarea spre această boală. De la febră mare, nu mănâncă, stă mai mult culcat, mai pot apărea şi câteva pete. Dar nu este specifică, neapărat specifică, acestei boli.
Rep: Cine poate da verdictul în cazul bolii?
N.D. Medicul veterinar este cel care suspicionează şi care merge mai departe, recoltează probe, sunt anumite proceduri care se respectă. Şi neîntoarcem acum, de aia am vrut să clarificăm, cine are voie şi cine nu, deci doar laboratorul confirmă sau nu confirmă. Nu există altă, doar că există şi variante în care, pe o suspiţiune clinică, legislaţia noastră şi regulamentele europeane pot sau ne permit să luăm măsuri într-un anumit context epizootologic, putem lua măsuri ca şi la confirmare. Adică avem Citreagul unde avem focar de pestă, dacă avem o legătură şi epizootologică , descoperim că au avut contact şi avem semne clinice, acolo se pot merge mai departe şi se iau măsuri ca şi în cazul confirmării. Dar, aşa suntem câteodată şi trebuie să fim, nu ne rezumăm doar la asta, deşi am putea. Credeţi-mă, recoltăm probe tocmai ca să fim liniştiţi. Există şi alte boli, spuneam, ale porcilor care ne pot duce, deci nu trebuie să fie neapărat pestă. Vrem să avem garanţia că nu am greşit. Chiar considerăm că un proprietar de animal, în general, creşte acel animal cu suflet şi cred că suferă dacă se întâmplă ceva şi să mergem noi să-i ucidem şi să luăm măsurile care trebuie luate legal. Şi revin încă o dată, chiar contează lucrul ăsta. Ne interesează şi părerea sau oarecum partea sufletească, partea sensibilă a crescătorului și luptăm pentru asta.
După ce, anul trecut, discutăm de două cazuri, două cazuri de pestă porcină africană în Satu Mare, sigur, nu am avut sau nu ne-am făcut iluzii că am scăpat de boală sau că mistreţii nu mai circulă. Noi avem şi riscul mare cu Ucraina. Acolo nu prea se ştie ce este şi ce nu este. Sunt multe alte lucruri sau factori care concură la reapariţia unor focare. Toată treaba şi tot ce aş vrea să transmit este că chiar suntem pregătiţi. Eu spun că noi acum am demonstrat în ultimii 8 ani de zile că gestionăm. Noi chiar gestionăm şi Satu Mare, eu zic că are şi resursă umană şi tot ce vrem, şi fonduri suficiente, cât să gestionăm această boală și atunci nu aş vrea să facem aşa mare caz pentru aceasta. Încă n-am reuşit să avem o certitudine a originii virusului, a sursei de infecţie, avem câteva piste, le lăsăm, le studiem, le vedem, le analizăm. Spre deosebire de Gelu, unde a apărut un centru, să zicem, acolo avem câteva piste, am descoperit, le-am văzut, sunt câteva pe care împreună cu alte organe o să le studiem mai departe. Dar revin încă o dată, unde va fi porc, există şi riscul de apariţie a pestei porcine africane. Dacă nu avem porc, nu o să apară. Asta nu înseamnă că la un moment dat nu o să avem voie să creştem! Adică de aia există vaccin pentru prevenție. Dar poate fi atât de simplu prin a nu cumpăra purcel de la cineva necunoscut. Adică vine unul pe stradă, purcelul e mai ieftin, e frumos, l-am cumpărat, nu ştiu de la cine, nu ştiu cum, asta e un risc fantastic. Animalul identificat cu certificat sanitar veterinar, adică porcul cumpărat, este deja jumătate din lupta împotrivei acestei boli.
Porcul meu vine sănătos, vine dintr-o zonă cunoscută, fără restricţii, fără evoluţie de pestă, Bihorul, Sălajul, Maramureşul au avut, anul trecut, foarte multe focare. Gândiţi-vă că, în general, în zonele unde se pun restricţii, cam scade preţul la purcel şi la porc în general. Şi deja, sigur, devine atractiv pentru o anumită categorie de cumpărători, de fermieri. Şi acolo deja e risc. Introducând un animal bolnavî ntr-o comunitate, ai adus virusul, deci virusul există, se transmite, afectează porcul. Ăsta este riscul.
Şi atunci ce putem face, cum ar trebui să procedăm? De unde ar fi indicat să cumpere oamenii porci, doar din ferme?
N.D.: Am încercat cu primarii, prin biserici, ne ajută şi ne sprijină şi poliţia, să transmitem, în general, tuturor, că nu este recomandat să cumpărăm porci, purcei, animal. Noi încă o dată ne bucurăm de sprijinul vostru pentru că mediatizăm. Şi lumea cam ştie că acolo este pestă, să nu-şi cumpere, să zicem, de acolo. Dar din alte judeţe, nu prea am mediatizat şi n-am ştiut. Am mai transmis neoficial, atenţie la Bihor, că e o presiune mare să se vândă purcei spre noi. Şi văd că ne-am cam apărat la graniţă. Nu e al nostru, încă o dată, este meritul fermierilor, a crescătorilor de porci, a gospodarilor, care au, eu spun că au recepţionat şi că au realizat că e un risc major. Cel mai mult şi cel mai important lucru astăzi este de unde cumpără porcul. Trebuie să avem cât de cât garanţia că medicul veterinar ştie că l-a văzut sau că l-a examinat. Mai departe, categoric, înseamnă să avem grijă un pic în gospodăria noastră. Lăturile, da, sunt o problemă , pentru că poţi avea carne de undeva, de nu ştiu unde, şi să-ţi transmiţi virusul. Virusul fiert, deci prin apă, la 82 de grade, spun ei, la 72 de grade, dacă trece după 15 minute de temperatură asta. La temperatura asta, bun, ok, am înţeles, moare, dar hainele? Mă duc în pădure, mă duc nu ştiu unde, mă duc la vecinul, mă duc în altă parte şi vin, să nu intru direct la porci. Ar trebui să am un halat, să am o pereche de cizme cu care să nu intru în contact cu hainele de pe stradă sau din pădure în curtea omului. Şi, desigur, problema este mai, să zicem, sensibilă, mai periculoasă la vânători, la pădurari, la oamenii care muncesc în zona aia. Ei pot avea contact şi din pădure, fără a acuza că avem în pădure virus, dar există. Şi în mediul domestic şi în mediul sălbatic.
Cel puţin ştiinţific, experimental, s-a demonstrat că după opt luni, sau nouă luni, în cadavrul de mistreţ, virusul trăiește. Şi vă daţi seama cam ce putere şi ce rezistenţă are, opt luni...
Rep: Acum câte focare sunt în judeţ?
N.D.: La Gelu, nu avem niciun animal în acea gospodărie, e gol, am făcut, am luat toate măsurile. Ştiu că a fost, la un moment dat, povestea că omul a reclamat că nu a fost despăgubit, nu și-a primit banii, da, dar el a vândut porc sau a tăiat porc dintr-o zonă în care era cu risc de pestă și în urma unor restricţii impuse. Pe serviciile veterinare, noi impunem anumite restricţii. Pentru că, încă o dată, nu avem alte mijloace de luptă cu acest virus. Şi atunci mergem pe condiţiile generale de control. Deci să avem grijă de unde luăm, cum luăm, în general. Sigur, ferma ar fi cea mai sigură, dar poate şi preţul e mai mare sau poate altceva. Este important să se cumpere doar după consultarea medicului veterinar, din localitate, de la origine, pentru că medicul îţi spune, nu lua că e bolnav.
Am avut, să ştiţi, situaţii în care au venit medici veterinari să zică ce are porcul, adică pestă 100%. Ok, am înţeles, ai suspiciune, aşa îi spun. Hai să vedem ce zice laboratorul. Categoric, avem specialişti, avem aparaturi, avem tot ce trebuie. Deci, noi în 24 de ore dăm răspuns.
EXISTĂ O CRIZĂ A OULUI NU DOAR ÎN SUA, CI ȘI ÎN EUROPA
Rep: Am văzut că în Statele Unite a crescut preţul la ouă. Era un dolar oul pentru că au probleme cu gripa aviară. Din fericire, America e departe, dar ce părere aveți, există riscul să ajungă și la noi?
N.D.: Din păcate toată Europa e afectată. E criza oului. Franţa e devastată de boală. Deci deja a crescut preţul şi nu mai există, este o criză. Eu văd, de exemplu, Ungaria este afectată. Noi am fost feriţi pentru că nu suntem pe culoarul de migraţie a păsărilor călătoare. Pentru că, aşa cel puţin ştiinţific, se demonstrează că pe acel culoar apar în general cazurile, focarele. Ungurii au avut o fermă de bobocei de raţă undeva la vreo 5 km dincolo de Boghiş, undeva peste graniţă şi au fost afectate şi au trebuit să ucidă tot, vreo 20 de mii.
Tot ce vine, în special puiul din export, dincolo, deci din Uniunea Europeană, puiul de o zi, la popularea fermei, se recoltează probe. Noi facem teste împotriva gripei aviare . Evoluţia este foarte greu de controlat, a gripei aviare, pentru că la fel nu există vaccin. Şi evoluţia este foarte mare. Şi acum s-a zis de Statele Unite, s-a demonstrat că a trecut la om virusul. Şi la bovină. Ăsta e un risc fantastic.
Rep: Ce se întâmplă cu stăpânul care nu vrea să-şi ucidă câinele care a fost, să zicem, muşcat și posibil să fi primit rabie?
N.D.: Câinele care este infectat cu virusul rabic, moare. Deci 100% nu există. Deci el moare. Dar problema este că până moare, poate transmite virusul. Şi se poate transmite şi la om. Aici este problema. Am avut, acolo la balastieră, dar câinele fusese vaccinat cu 2 ani în urmă. Deci el avea o imunitate instalată. Sigur că vaccinarea anuală este recomandată. Acum, de exemplu, stăm în foarte mari discuţii şi văd că sursele ştiinţifice ne confirmă, am dorit să vaccinăm o dată la 2 ani, să acţionăm un vaccin care să aibă o imunitate recunoscută pe 2 ani. În ideea în care încercăm să fim mai eficienţi, mai nu ştiu cum să vă spun, mai pragmatici un pic, pentru că nu există tratament împotriva acestei boli.
Am avut un caz de rabie confirmat și la un bursuc în județ. Trebuie să acționăm eficient, căci vorbim de un pericol imens atât la animale, cât și la oameni.
