Zona Oaşului este renumită atât în ţară cât şi în străinătate cu distilatele naturale din fructe de cea mai bună calitate obţinute din populaţii locale de pruni, rezultate în urma unei selecţii naturale de sute de ani care înnobilează dealurile şi colinele cu aroma fructelor.
În anul 2004, producătorii din “Ţara Oaşului” au avut cea mai mare recoltă după toate probabilităţile din ultimii 100 de ani. După ce au umplut toate căzile pe care le-au avut cu prune, aceştia au săpat gropi în pământ pe care le-au izolat cu folie de polietilenă, în care şi-au depozitat surplusul de prune. Aceste populaţii de prune sunt: Peneghei, Coucine, Căieşti, Albuţe şi Mărghite.
Peneghei
Prunii Peneghei, Turţesti sau Nemţesti, cum le mai spun oşenii din zona limitrofă a Turţului, au fost aduşi după toate probabilităţile în Turţ în secolul al XVII- lea de către evrei în timpul marii prigoane evreieşti petrecută în Polonia şi Rusia în perioada anilor 1659-1671, când evreii s-au stabilit în Turţ.
Varianta că prunii Peneghei au fost aduşi în Turţ de către poleci se suprapune de fapt cu perioada când evreii veniţi din Polonia au adus pruni.
Prunii aduşi au fost plantaţi sub formă de perdele de protecţie, a căror contribuţie este evidentă la prevenirea eroziunii solului, când zeci şi sute de metri cubi din stratul cel mai fertil sunt antrenaţi de vânt sub formă de particule la mari distanţe în suprafeţe neprotejate şi mai ales dacă solul are o textură luto-nisipoasă ori nisipoasă. Perdelele creează în spatele lor o zonă de calm. Mai târziu în grădinile oamenilor s-au înfiinţat adevărate “cherturi” cu pomi plantaţi la distanţe de 6-7 metri. În zona de la Tarna Mare şi până la Certeze, prunul Peneghei a găsit loc şi condiţii propice pentru răspândire ajungând chiar până la Baia Sprie, în judeţul Maramureş. Prunii au o talie de 8-10 metri şi 7-8 metri diametrul coroanei, având aspectul unor arbori cu ramuri elastice şi o rezistenţă foarte mare la frângere. Se cunosc cazuri când s-au obţinut producţii de 400-500 kg de prune la un pom.
Prunele Peneghei sunt de mărime mică cu o greutate medie de 15 gr. din care 4,6% sâmbure. Acestea au formă sferică, colorate albastru-violaceu cu pruină, având pulpa semiaderentă. Conţinutul de substanţă uscată la coacere deplină poate ajunge la 18-20%, iar valoarea pH-ului de 4. Coacerea fructelor are loc în a II-a şi a III-a decadă a lunii august, iar destinaţia acestora este în totalitate pentru ţuică. Pomii dau producţii foarte mari, sunt rezistenţi la boli, dăunători şi nu manifestă periodicitate de rodire.
Coucine
Această populaţie locală este foarte răspândită în comuna Călineşti-Oaş şi după spusele localnicilor (Schita Vasile, 83 ani, Călineşti-Oaş), a fost adusă din fosta U.R.S.S. în timpul primului război mondial.
Pomii au o talie de 6-7 metri şi 5-6 metri diametrul coroanei. Este o populaţie cu o înflorire târzie, ceea ce face să scape de îngheţurile târzii de primăvară “produc multe prune şi să coc târziu da’ tare-s bune de pălincă”. Fructul este elipsoidal, vânăt-închis, cu multă pruină, pulpă neaderentă, de consistenţă tare. De multe ori fructele sunt confundate cu prunele Bistriţene, dar sunt mai mari decât acestea uneori. Greutatea lor este de 25 gr. cu un procent de 5,2% sâmbure şi cu un pH de 4,2. Maturitatea deplină are loc în a II-a, a III-a decadă a lunii septembrie, când înregistrează 17-18% substanţă uscată. Este prunul cu coacerea cea mai târzie din “Ţara Oaşului”.
Pomii au ramuri elastice cu o bună rezistenţă la frângere şi nu manifestă periodicitate de rodire. De asemenea, este rezistent la boli, dăunători, secetă, dând producţii mari şi pe soluri sărace. În afară de comuna Călineşti-Oaş, unde ocupă o pondere însemnată, această populaţie mai poate fi întâlnită şi pe raza localitaţii Livada, care de altfel este vecină cu comuna Călineşti-Oaş. Din fructele acestei populaţii locale, pe lângă ţuică, se poate obţine şi un magiun, care rivalizează cu cel obţinut din prune bistriţene.
Căieşti
Această populaţie locală poartă denumirea de Prune Grase în partea Oaşului, Căieşti în partea Ugocei şi Lό szem (ochi de cal) în zonele maghiare limitrofe Oaşului, după toate probabilităţile, de aici şi denumirea. Cât priveşte răspândirea ei, ea ocupă toate dealurile şi colinele din “Ţara Oaşului”, unde se simte “acasă”, dar este întâlnită atât în întreg judeţul Satu Mare, cât şi în celelalte judeţe din nord-vestul României. Pomii au o talie de 8-9 metri şi 6-7 metri diametrul coroanei, cu ramuri elastice care în anii cu supraproducţie, atârnă sprijinindu-se uneori pe pământ, ceea ce dă pomului un aspect de “cloşca”. Fructele sunt de formă ovoidală, colorate roşu-violaceu, cu o greutate medie de 27-30 de grame şi un procent de 2,8% sâmbure, iar la maturitatea deplină, au un procent de substanţă uscată de 15% şi un pH de 3,8. Coacerea acestora are loc în a II-a decadă a lunii august. Pulpa fructului este aderentă la sâmbure. Pomii sunt foarte rezistenţi la boli şi dăunători, nu manifestă periodicitate de rodire, iar fructele acestora sunt utilizate în exclusivitate pentru obţinerea distilatelor. De menţionat faptul că această populaţie locală dă producţii mai slabe în afara perimetrului “Ţării Oaşului” ca dovadă că nu întâlneşte aceleaşi condiţii pedoclimatice.
Albuţe
Populaţia Albuţe are fructe de culoare verde-gălbuie, care în comparaţie cu frunzele pomului, sunt foarte deschise la culoare, dând impresia că sunt albe, de unde şi numele. Fructele sunt de formă ovoidală, de mărime mijlocie, în medie 30 grame şi un procent de sâmbure de 3,2%. Acestea ajung la maturitatea deplină în prima jumătate a lunii august atingând un procent de substanţă uscată de 14-15% şi un pH de 3, ceea ce le dă un gust dulce-acrişor. Fructele au pulpa neaderentă şi sunt foarte rezistente la scuturare (se desprind greu de pe pom). Prunii au o talie de 6-8 metri şi 5-7 metri diametrul coroanei cu ramuri rezistente la frângere. Nu manifestă periodicitate de rodire. Distilatele obţinute din aceste prune sunt de o calitate foarte bună, cu aromă discretă şi gust dulceag, fiind destul de uşor deosebite de celelalte distilate din prune. Pe baza acestei diferenţe, oşenii au născocit unele glume în vremurile când se mai făcea ţuică şi din zahăr, pentru mai puţin cunoscătorii de distilate servindu-i pe aceştia cu ţuică de zahăr spunând că este făcută din “albuţe” (referire la culoarea zahărului). Datorită retrocedării proprietatilor după 1990, cât şi a unor producţii mari de fructe, precum şi lipsa unor unităţi de preluare şi prelucrare a fructelor, cea mai mare parte a prunelor a fost destinată distilării, ducând la eliminarea unor tendinţe de a adăuga zahăr la borhot pentru a obţine un randament mai bun.
Mărghite
Această populaţie locală de pruni este întâlnită numai în “Ţinutul Ugocei” (comunele Gherţa, Turţ, Batarci şi Tarna Mare). În aceste zone, aceste prune sunt foarte mult apreciate de către localnici, deoarece dau rezultate mai bune decât populaţia Peneghei.
Fructul este de formă eliptică, vânăt-violaceu cu pruină, cu o greutate medie de 20 de grame şi un procent de sâmbure de 4,3%. La maturitatea deplină, are un conţinut de substanţă uscată de 18-20%, iar valoarea pH-ului în jur de 3. Coacerea are loc în a II-a decadă a lunii septembrie.
Pulpa fructelor este dulce-acrişoară şi nu aderă la sâmbure. Pomii au o talie de 6-8 metri şi 5-6 metri diametrul coroanei. Nu manifestă periodicitate de rodire. De menţionat că această populaţie de pruni este întâlnită şi în vecinătăţile imediate din Ucraina, care au aparţinut în trecut României.
Fructele au destinaţii multiple: pentru compot, magiun, fructe uscate, dar cele mai multe sunt folosite pentru ţuică. Studiul comparativ al populaţiilor locale de pruni din Ţara Oaşului a fost efectuat la data de 3 septembrie 2004.
Dr. Ing. IOAN CIOLTEAN
