Un nou an, o nouă zi în care ne exprimăm profunda tristețe și sincera recunoștință față de cel care a fost Prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Este dificil să găsim cuvintele potrivite pentru a descrie golul lăsat de plecarea sa. Mai presus de orice lamentare, alegem să cinstim memoria sa luminoasă, să recunoaştem esența contribuțiilor sale și să ne amintim, cu demnitate și respect, de omul care a marcat, prin activitatea și exemplul personal, destinele a nenumărate generații.
Profesorul Aurel Ardelean a fost un lider care a înțeles puterea educației. În calitate de Președinte Fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiş" din Arad, a pus bazele unei instituții durabile, realizând o construcție care transcende planul material. El nu a lăsat în urmă doar ziduri, ci un sistem de valori, principii etice și o permanentă speranță în viitorul cunoaşterii.
A fost un profesionist cu o voință neobosită, care și-a dedicat viața scopului de a oferi şanse. Viziunea sa nu a fost una utopică, ci o strategie clară și aplicată de dezvoltare a învăţământului, demonstrând că, prin efort constant, perseverență și o inimă deschisă, se pot schimba fundamental mediile în care acţionăm.
Mulți îl vor păstra în memorie ca pe fondatorul unei instituții academice de referinţă. Totuși, dincolo de realizările vizibile, precum numărul mare de absolvenți, extinderea campusului, aspectul ce definește cu adevărat amprenta domniei sale a fost dragostea sa firească pentru oameni și credinţa neclintită în rolul transformator al educației.
El a sădit în sufletele celor din jur nu doar cunoștințe, ci încredere în sine și demnitate. Moştenirea sa cea mai importantă lăsată nouă celor care am avut privilegiul de a-l cunoaște, constă în înţelepciunea cu care rezolva problemele, sfaturile oferite cu generozitate, dar fără ostentație și mai presus de toate, exemplul personal de modestie și integritate, indiferent de poziția deținută.
Deși dedicat marilor sale proiecte, Prof. univ. dr. Aurel Ardelean a fost și un familist dedicat. A prețuit echilibrul și a știut să își protejeze viața personală, fiind un model de afecțiune și responsabilitate pentru familia sa. Dincolo de tribune și săli de consiliu, a valorizat momentele simple, autentice, alături de soţie, copii și nepoţi, iar Crăciunul a fost unul dintre acestea.
Plecarea sa este o pierdere resimțită profund de comunitatea academică și de oraş. Durerea despărţirii trebuie să ne motiveze. Avem datoria morală
de a menține vie flacăra pe care a aprins-o; aceea a cunoaşterii, a respectului față de muncă și a excelenței academice.
Profesorul Ardelean a fost un deschizător de drumuri, un om care a acționat când alții doar au analizat. El a lăsat în urmă nu doar amintiri, ci un angajament pentru viitor.
Ne vom aminti de el prin fapte, nu doar prin cuvinte. Vom onora tot ceea ce a zidit cu inteligență, onestitate și respect pentru semenii săi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
