Miercuri, într-o zi apăsată de durere și tăcere, interpretul de muzică populară Ghiță Blidar a fost condus pe ultimul său drum sufletesc, lăsând în urmă lacrimi, amintiri și un gol adânc în inimile celor care l-au iubit.
La căpătâiul său au stat, cu ochii înlăcrimați și sufletele sfâșiate, cei doi copii ai artistului, sprijinindu-se unul pe celălalt în fața celei mai grele despărțiri. Alături le-au fost rudele, prietenii apropiați, cunoscuții și câțiva artiști sătmăreni, veniți să-și ia rămas-bun de la omul care a dus cântecul popular mai departe cu demnitate și dăruire.
Slujba de înmormântare a fost una profund emoționantă. Printre suspine și rugăciuni, cântecul și cuvântul au devenit punți între pământ și cer. În cadrul ceremoniei, interpreta Maria Tripon, din Țara Oașului, a transmis mesajul unui alt artist al locului, poetul-rapsod Ioan Belbe. Mesajul său, încărcat de sensibilitate, a vorbit despre rostul artistului în lume, despre cântecul care nu moare și despre datoria noastră de a păstra vie moștenirea lăsată de cei care au știut să transforme dorul în vers și trăirea în melodie.
„Cântecul nu se îngroapă”, a fost ideea care a străbătut întreaga slujbă – pentru că, dincolo de pierderea omului, rămâne glasul. Rămân înregistrările, rămân amintirile din spectacole, rămân horele și șezătorile unde vocea sa aduna oamenii laolaltă.
Ghiță Blidar nu a fost doar un interpret de muzică populară, ci un păstrător de tradiție, un om care a purtat portul și graiul locului cu mândrie. Acum, comunitatea l-a petrecut cu durere, dar și cu recunoștință pentru tot ce a dăruit.
Drum lin, printre îngeri, celui care a știut să cânte sufletul satului.
