Într-o perioadă în care spațiul public românesc este dominat de controverse administrative, proteste ale artiștilor și decizii guvernamentale contestate, emisiunea Actualitatea sătmăreană de a propus un subiect esențial: ce înseamnă, cu adevărat, munca într-o instituție de cultură?
Invitatul ediției de miercuri, 11 februarie, a fost Ovidiu Caița, director artistic al Teatrului de Nord Satu Mare și regizor al trupei „Mihai Raicu”. Discuția a pornit de la scandalul național privind introducerea jurnalelor de activitate pentru artiști , mai précis a condicii de prezență, și a ajuns la o radiografie profundă a lumii teatrului una a pasiunii, sacrificiului, muncii invizibile și a luptei continue pentru supraviețuire culturală.
Munca nevăzută de dincolo de cortină
„Oamenii cred că dacă un actor nu apare pe scenă într-o lună, înseamnă că nu muncește. Este complet fals”, spune Ovidiu Caița. Actorii, regizorii, scenografii, muzicienii și dansatorii au un program de lucru care nu se poate încadra în tiparele clasice ale unei zile de muncă.
Pregătirea unui rol presupune documentare intensă, studiu individual, antrenament fizic, repetiții zilnice, muncă de creație și efort emoțional constant. Repetițiile pot începe la ora 10 dimineața și se pot încheia la 9, 10 sau chiar 12 noaptea. La acestea se adaugă spectacolele din weekend, deplasările în județ și participările la festivaluri.
„Cum cuantifici faptul că un actor joacă sâmbăta și duminica? Sau că pleacă dimineața la 6 ca să ajungă la ora 10 la Carei sau Tășnad pentru spectacole dedicate copiilor?”, se întreabă regizorul Ovidiu Caița.
În multe situații, deplasările nu sunt nici măcar remunerate corespunzător, iar diurnele lipsesc dacă durata este sub 12 ore. Practic, munca suplimentară rămâne o normalitate neplătită, asumată din pasiune.
„Nu te faci actor ca să semnezi condica”
Tema jurnalului de activitate și a semnării condicii a provocat reacții puternice în rândul artiștilor din întreaga țară. Actorii Teatrului Național București au ieșit în stradă, iar ziua protestelor a coincis cu aniversarea marelui actor Victor Rebengiuc , un simbol al teatrului românesc.
„Nu te faci actor ca să semnezi condica. Te faci actor pentru că nu poți trăi altfel”, spune Caița. Meseria aceasta nu poate fi cuantificată birocratic. Nu poți măsura creația în tabele, iar încercarea de a face asta duce la absurdități.
„Un regizor lucrează luni întregi la un spectacol. Un scenograf nu desenează opt ore pe zi, dar asta nu înseamnă că nu muncește. Sunt procese interioare, creative, care nu pot fi normate.”
Teatrul , o industrie întreagă, nu doar scena
În spatele fiecărui spectacol există o adevărată industrie: tehnicieni, luministi, sunetiști, oameni de recuzită, mașiniști, garderobiere, personal de curățenie. Toți contribuie la funcționarea mecanismului teatral.
„Ce reduci cu 10% într-un teatru? Dai afară doi actori? Un violonist? Un tehnician? Femeia de serviciu care face și curățenie, și garderobă?”, întreabă retoric Ovidiu Caița.
Organigramele teatrelor au fost reduse constant după 1990. Posturi esențiale pentru teatrul contemporan , cum ar fi cele din zona video și multimedia , nici măcar nu există oficial, fiind acoperite prin colaborări temporare.
Cultura, educația și sănătatea , victimele preferate ale tăierilor bugetare
Discuția s-a extins către realitatea dură a subfinanțării culturii în România. Bugetul Ministerului Culturii se situează sub 0,1% din PIB, un procent infim care face imposibilă dezvoltarea coerentă a domeniului.
„Un popor needucat, necultivat și fără acces real la cultură se degradează treptat. Și asta se vede în spațiul public românesc”, avertizează regizorul.
Muzeografii, bibliotecarii, restauratorii, arheologii lucrează adesea în condiții precare, cu salarii mici și riscuri profesionale ridicate. Toate aceste realități rămân aproape invizibile pentru decidenți.
Teatrul de Nord , un pol cultural regional
În ciuda dificultăților, Teatrul de Nord Satu Mare rămâne una dintre cele mai active instituții culturale din nord-vestul țării. Spectacolele sale se joacă cu sala plină atât la Satu Mare, cât și în marile festivaluri naționale.
„Când Richard al III-lea s-a jucat la București, biletele s-au epuizat în câteva ore. Asta spune ceva despre valoarea muncii noastre”, subliniază Caița.
Teatrul colaborează constant cu instituții similare din Oradea și Arad, dezvoltând proiecte comune și pregătind o supraproducție muzicală de amploare, sub coordonarea celebrului regizor Răzvan Mazilu.
Educație prin teatru: investiția în publicul de mâine
Un capitol important al activității teatrului este dedicat educației. Aproximativ 60 de voluntari – majoritatea elevi , participă activ la viața instituției, implicându-se în spectacole, ateliere și proiecte comunitare.
Actorii merg în școli, susțin workshop-uri, joacă spectacole pentru copii și adolescenți și dezvoltă proiecte educaționale menite să stimuleze lectura și gândirea critică.
În perioada următoare, teatrul va lansa spectacole-lectură din programa de Bacalaureat, în parteneriat cu profesorii de limba română, pentru a-i apropia pe elevi de literatura clasică.
Recomandările lunii februarie
Printre spectacolele recomandate publicului se numără:
„Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” – 15 februarie – Satu Mare - 17 februarie – Carei- o poveste emoționantă de Matei Vișniec, ideală pentru întreaga familie;
„Profesorul de franceză” – Carei – 17 și 18 februarie - un hit al teatrului, extrem de apreciat de adolescenți;
„Dragostea celor trei portocale” – 27 februarie- o comedie savuroasă, jucată chiar în ziua liberă a actorilor.
Discuția cu Ovidiu Caița ne-a arătat limpede că teatrul românesc trăiește într-un paradox: spectacolele sunt apreciate, sălile sunt pline în toată țara, dar sistemul care le susține este fragil și adesea ostil.
Într-o societate care tinde să transforme creația în birocrație, teatrul rămâne un spațiu al libertății, al reflecției și al emoției.
„Nu te faci actor ca să semnezi condica. Te faci actor ca să trăiești mai intens”, a fost, poate, fraza care a sintetizat cel mai bine spiritul acestei întâlniri cu un bun și vechi prieten, Ovidiu Caița.
Iar ca un mesaj de final: Mergeți la teatru. Pentru copii. Pentru adolescenți. Pentru voi. Cultura nu este un lux. Este o necesitate.
Înregistrarea emisiunii Actualitatea sătmăreană :
Florin Mureșan
