Există gusturi care nu țin doar de bucătărie, ci de memorie, de credință și de începuturile lumii. În Țara Oașului, unul dintre aceste gusturi este cel al Colacului Soarelui, o pâine ritualică ce nu hrănește doar trupul, ci și simbolurile unei lumi vechi de milenii.
Textul etnografei Mihaela Grigorean, de la Muzeul Județean Satu Mare, ne invită într-o călătorie fascinantă în universul tradițiilor arhaice, acolo unde pâinea devine limbaj sacru, iar fiecare ingredient și fiecare gest capătă o semnificație magică.
Pâinea care spune o poveste
La prima vedere, Colacul Soarelui pare doar un colac rotund, frumos ornamentat. Dar în spatele formei sale se ascunde o întreagă filozofie a lumii tradiționale.
Rotund ca soarele și asemenea roții de car, colacul simbolizează ciclul vieții, al timpului și al armoniei dintre cer și pământ. În tradiția nunților din Țara Oașului, el apare într-un moment ceremonial esențial, având rolul de a aduce prosperitate, stabilitate și fertilitate noii familii.
În aluatul lui se frământă nu doar făină, apă și drojdie, ci și miere de albine – simbol al hărniciei și belșugului – și chiar o fărâmă de lut din cuibul de rândunică, pentru ca mirii să fie uniți, gospodari și înțelepți „ca rândureaua”.
Ritualul care unește destinul
Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale tradiției este trecerea colacului prin jugul boilor, gest simbolic prin care se dorește ca mirii să tragă împreună la viață, la fel cum boii trag în jug.
Acest ritual amintește de o viziune arhaică asupra căsătoriei: nu doar o uniune între două persoane, ci o alianță cosmică, o continuare simbolică a unirii dintre cer și pământ.
În vechile culturi europene, legătura dintre soare, roată și pâine era profundă. Chiar și cuvântul „colac” provine din rădăcina indo-europeană kuolo, care desemna roata. În unele tradiții vechi, inclusiv în Persia antică, termenul avea legătură directă cu ideea de soare.
Geometria sacră a colacului
Decorul colacilor nu este întâmplător. Spirala, funia, punctul, cercul sau rombul sunt motive care apar frecvent și care transmit simboluri ale regenerării, continuității și fertilității.
În ceremonialul nunții oșenești există mai multe tipuri de colaci: colacii mirelui, colacii miresei, colacii „puilor miresei”, colacii nănașilor, colacul soarelui și jocul colacilor
Fiecare are rolul său în povestea ritualică a nunții, transformând evenimentul într-un adevărat spectacol simbolic.
Momentul în care mirii „gustă infinitul”
Un gest deosebit apare în fața bisericii: mirii privesc simbolic soarele prin cercul colacului. Poetul Ioan Alexandru descria acest moment drept una dintre „spărturile prin care omul se trage în univers”.
Apoi, colacul este rupt și împărțit între miri, nași și nuntași, ca un semn al comunității și al binecuvântării.
Nu este doar o pâine. Este o ofrandă, un dar și o promisiune: viață lungă, copii luminoși „ca soarele” și o gospodărie plină de belșug.
Mirosul care ne întoarce la origini
În primele zile ale primăverii, povestea Colacului Soarelui prinde din nou viață prin expoziția „Miros de pâine caldă – Pâinea în Dacia”.
Este o invitație la redescoperirea rădăcinilor noastre, acolo unde pâinea nu era doar hrană, ci legătura dintre oameni, natură și divinitate.
Pentru că, uneori, într-o simplă bucată de pâine se ascunde întreaga poveste a unei civilizații. Iar atunci când gustăm din ea, poate că – pentru o clipă – atingem și noi nemărginirile.
(articol inspirat și realizat după textul Mihaelei Grigorean, doctor în filosofie, cercetător, etnograf la Muzeul Județean Satu Mare)
