Concursul Național „Grigore Moisil” este o competiție la care participă, fizic, cei mai buni elevi la matematică și informatică din județele: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Mureș, Sălaj și Satu Mare, iar online, la informatică, și elevi din majoritatea județelor din țară.
Acest concurs, conceput ca o „uvertură” a Olimpiadelor Naționale de Matematică, respectiv Informatică, are loc, în acest an, în perioada 13–15 martie, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Satu Mare.
Pentru a ajunge aici, elevii au parcurs un drum lung, un drum pavat cu multe, foarte multe ore de studiu. Aici se vor întâlni cu performanța, pentru că aici sunt cei mai buni elevi la matematică și informatică dintre cei foarte buni din județele participante.
Fiecare elev merge la un concurs să devină erou, nu victimă! Iar erou nu înseamnă neapărat premiant. Fiecare elev merge la concurs să întâlnească măcar privirile colegilor lui. Le recomand să discute cu ei față în față și să devină prieteni.
Tot din priviri, dar și fizic, încercați să vă întâlniți și să discutați cu profesorii colegilor voștri, veniți și dânșii la întâlnirea cu performanța. Există oameni – și printre ei foarte mulți profesori – care, doar privind înspre tine, îți dau curaj, inspirație, sclipire și șansă. Te fac ca din oricine să devii cineva.
Și pentru a dovedi că sunteți cineva nu vă trebuie neapărat o coroană, o cupă sau o diplomă, deși și ele țin de firea umană, dar vă trebuie și altceva.
Când Dumnezeu a vrut să facă din David un rege, nu i-a dat o coroană și un tron, ci pe Goliat.
Când Dumnezeu a vrut să facă din Moise un lider, nu i-a dat o scenă și un pupitru, ci o pustie.
Când Dumnezeu a vrut să facă din Iosif un administrator înțelept, nu i-a dat o diplomă, ci un puț și o trădare.
Când Dumnezeu a vrut să-l ridice pe Daniel, nu i-a dat o platformă electorală, ci o groapă cu lei.
Când Dumnezeu a vrut să elibereze poporul evreu, nu le-a dat o hartă cu drumurile pe care urmau să meargă, ci o mare în față și o armată în spate.
Când Dumnezeu a vrut să-i învețe pe ucenici credința, nu i-a dus la cursuri și seminare, ci pe o mare învolburată.
Când Dumnezeu a vrut să ne învețe ce este dragostea, nu ne-a dat o definiție a dragostei, pe care să o învățăm pe de rost fără să o înțelegem, ci o cruce.
Și pentru că suntem înaintea unui concurs, îmi vine în memorie o povestioară din una dintre cărțile gânditorului libanez Khalil Gibran.
Un vulpoi, văzându-și într-o dimineață umbra imensă proiectată pe pământ de soarele care tocmai răsărea, și-a zis:
„Astăzi voi mânca o cămilă.”
Și a alergat toată dimineața după cămile, pe care, sigur, nu a reușit să le prindă. La prânz, mort de foame, uitându-se din nou la umbra sa, s-a resemnat:
„Mă voi mulțumi și cu un șoarece.”
Nu-i așa că avem momente de orgoliu când ne vedem mari și tari, la fel ca propria umbră în soarele dimineții? După care vine miezul zilei, concursul însuși, în care ne dăm seama de ceea ce putem cu adevărat.
Nu-i așa că avem nevoie de smerenie? Omul smerit este realist, orgoliosul crede în umbre. De aceea, este bine să ne judecăm sub soarele arzător al amiezii, când umbra este aproape inexistentă. Cu alte cuvinte, după ce am susținut proba de concurs.
Gânduri de aleasă prețuire profesorilor acestor minunați elevi: profesorilor corectori, profesorilor supraveghetori, profesorilor însoțitori și, nu în ultimul rând, organizatorilor și sponsorilor acestui concurs.
Mă înclin în fața părinților și a bunicilor acestor minunați elevi și îi felicit!
Cu emoțiile participării la un nou concurs și cu speranța desfășurării lui în cele mai bune condiții,
Mult succes tuturor!
Să câștige cei mai buni!
Prof. univ. emerit dr. Dorel I. Duca
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Facultatea de Matematică și Informatică
Președintele Concursului Național „Grigore Moisil”
Satu Mare, 13–15 martie 2026
