Mă alătur multor cetățeni din oraș care l-au cunoscut pe regretatul secretar al municipiului Satu Mare, juristul Mihai Popan. Personal, l-am cunoscut și am colaborat foarte bine cu el, timp de 12 ani, cât am fost consilier local. Nouă, consilierilor, ne-a fost de mare ajutor în toate problemele ce le aveam de clarificat în pregătirea ședințelor de consiliu.
Mi-a plăcut faptul că Mihai Popan nu s-a implicat nicicând în clasa politică a vremii de atunci, a rămas în permanență cu verticalitatea ce l-a caracterizat, lucru ce nu convenea întotdeauna primarilor din vremea aceea (PNŢCD și UDMR). Ne-a convenit atitudinea sa nouă, consilierilor, care, parte din noi, l-am apărat și i-am mulțumit chiar în plenul ședințelor de consiliu, televizate. De multe ori se cerea în ședință părerea secretarului pe o anumită parte a legii. A fost temeinic documentat oricând și cu vocea-i calmă, ca un vulcan electriza sala, ca un “avocat al dreptății”, dovedindu-se rezistent și ferm, chiar dacă executivului nu îi convenea. A vorbit mereu din convingere, bazat pe cunoașterea Legii administrației publice și nu numai.
Când conduceam ședințe de consiliu, în mod obligatoriu, simțeam nevoia să-l consult asupra fiecărui proiect de hotărâre și primeam, cu legea în față, îndrumările solicitate. Şi acum îi mulțumesc! A demonstrat o practică juridică debordantă! A fost un fenomen, a iubit și a promovat dreptatea, adevărul, fiind un om politicos și cu mult bun simț! Nu a fost doar un funcționar cu mare responsabilitate, ci a demonstrat omenie și răbdare neîntâlnită. A suportat cu stoicism chiar jigniri ale primarului pe care l-a oprit să nu greșească. Păcat că primarii n-au înțeles că secretarul nu este al primăriei, ci al orașului, mai degrabă al consiliului. Generos, Mihai Popan a ajutat multă lume și cei mai mulți i-au fost recunoscători până în ultimele clipe de viață și-i vor fi și de acum încolo.Pentru că binele nu se uită. Ei știu că binele făcut la șes ți se întoarce la munte! De multe ori, fără el, lucrurile luau o altă turnură. Unii nu înghițeau exactitatea cerută de Mihai Popan și-l ”împroșcau”, dar a rămas un luptător corect. Deși nu era atât de sănătos, a știut să-și ordoneze viața, familia și activitatea atât de importantă în viața unui municipiu.
În ultimul timp nu l-am mai văzut, deși de multe ori îl pomeneam în discuții cu colegii de la Consiliu și-l apreciam la unison pentru tenacitatea lui, pentru încercarea ca adevărul și legea să biruiască.
Ne-am dat seama, după despărțire, cât de bun a fost. Despre el nu se poate vorbi cu răutate, el mutându-se în lumea de dincolo, a eternității! A plecat dintre noi, și cei care am lucrat cu el îl jelim și-i vom duce dorul și o mulțime de cetățeni alături de îndurerata familia a sa simțim, în același glas, în aceeași durere și ne luăm rămas bun de la el, într-un emoționant gest de solidaritate, spunându-i adio lui Mihai Popan! Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa!
Teodor Curpaş
