Utilă, pragmatică, binevenită victoria de la Atena, dar cu atât mai dureroasă întrebarea: cum naiba am ratat calificarea la Mondiale?! Știam că grecii sunt slabi, ne-au demonstrat în “dubla” de baraj că sunt slabi, au reconfirmat duminică seara că sunt slabi, dar ei au mers în Brazilia și noi am rămas acasă!
Știu, încep argumentele: că echipa Greciei nu mai e aceeași cu cea de acum 10 luni, că între timp a schimbat antrenorul, că de data asta s-a jucat fără spectatori… Da, dar:
- în primul “11” al Greciei au survenit doar câteva modificări; killer-ii de anul trecut, Mitroglou și Samaras, au fost pe teren și acum, dar degeaba;
- în locul antrenorului portughez Fernando Santos n-a venit “Flocea” sau “Săpăligă”, ci italianul Claudio Ranieri;
- contează, desigur, și presiunea publicului, dar nu spectatorii bagă mingea în poartă. Duminică am avut tot ce trebuia: o bună organizare (n-au fost 11 jucători, ci o echipă), un arbitraj excelent (ce bine că englezul n-a dat penalty la hențul lui Pintilii în careul nostru!) și noroc (la bara lui Manolas, din minutul 88).
Acest 1-0 poate conta enorm în ecuația finală a grupei, dar să nu uităm că și campania precedentă am început-o cu o victorie în deplasare, 1-0 în Turcia, și tot am văzut Mondialul la televizor. Campania e lungă, iar clasamentul ne plasează, chiar și după această victorie, abia pe locul 3, după Finlanda (3-1 în Feroe) și Irlanda de Nord (2-1 în Ungaria). Și nu trebuie să scoatem din calcule perdantele primei runde, Grecia și Ungaria!
Așadar, se prefigurează o luptă în cinci: România - Grecia - Ungaria - Finlanda - Irlanda de Nord. Cu precizarea că noi avem deja trei puncte, iar pe astea nu ni le poate lua nimeni.
Și totuși, revine aceeași obsesie: de ce nu i-am bătut pe greci în barajul de anul trecut? De ce, Pițurcă, de ce??? Felicitări pentru victorie, să-ți fie rușine pentru că am ratat Mondialul!
Personal, aș fi preferat să pierdem acum cu 5-0, dar să nu fi lipsit astă-vară din Brazilia. Dacă aș avea o putere supranaturală, aș da timpul înapoi, l-aș trimite pe Pițurcă într-o croazieră în jurul lumii timp de o lună, pe un vapor-cazinou, aș apela la un antrenor care nu face pe el de frică în momentele-cheie, aș bate Grecia tur-retur și aș obține biletele pentru Brazilia…
Stop! Asta se poate doar în filme SF. Realitatea e însă mult mai crudă. Și totuși, ne lasă să sperăm că peste patru ani vom fi în Rusia (sau unde-o ajunge World Cup 2018 dacă bombele nu vor înceta)… ori peste opt ani în Qatar… cu escală obligatorie la Euro 2016. Dacă tot ne-am răzbunat pe greci, măcar să ne răzbunăm până la capăt!
Grigore Cartianu
