Lingviştii şi specialiştii în comunicare susţin cu argumente incontestabile că importul de cuvinte din limba engleză, accentuarea corectă a cuvintelor pentru a nu le modifica sensul şi schimbările de scriere sunt printre cele mai frecvente probleme pe care le au românii cu propria lor limbă.
Respectând ordinea din enumerarea experţilor, ne vom referi succint la modul în care importăm cuvinte din limba engleză, devenită o practică pe care s-ar cuveni să o urmărim cu mai mare atenţie. Astfel, deşi unele cuvinte au un omolog în limba română, sunt multe cuvinte pe care le împrumutăm doar dintr-un snobism păgubos. Este, desigur, de înţeles că în corporaţii, angajaţii citesc foarte mult în limba engleză şi, fireşte, împrumută şi termeni din această limbă. De multe ori însă se exagerează în aşa măsură încât specialiştii au ajuns să vorbească peiorativ despre limba „romgleză” folosită în corporaţii.
Este totuşi logic împrumutul de cuvinte care aduc nuanţe neexistente în limba română, dar nu se explică adoptarea unor cuvinte care nu aduc nimic în plus şi au sensul lor în limba noastră. Confuziile apar lesne în asemenea cazuri.
Experţii exemplifică referindu-se de pildă la „a suporta” folosit în sensul de a le oferi clienţilor un suport (din englezescul to support). În limba română sensul este cu totul diferit, adică „a răbda”, „a îndura”.
O altă problemă este accentuarea corectă a cuvintelor. Folosirea greşită a accentului duce de multe ori la schimbarea sensului. De pildă haină/haină sau colonie/colonie.
În sfârşit, specialiştii consideră că multe greşeli sunt determinate de desele schimbări de scriere. Precum în cazul „niciun”, „nicio” care în urmă cu zece ani se scriau „nici un” sau „nici o”. În aceeaşi accepţiune, cauzele problemelor pe care le au românii cu propria limbă sunt dependente de faptul că gramatica se studiază în şcoli până în clasa a VIII-a, dar şi de proastele modele pe care le avem şi le auzim în jurul nostru, la radio şi la televizor.
Nu este exclus nici că Academia, care dictează normele lingvisticii, s-ar cuveni să ia în considerare şi pulsul străzii. Astfel încât regulile să nu se schimbe atât de des sau, în orice caz, să se schimbe şi după cum vorbeşte şi scrie majoritatea.
Voicu D. Rusu
