Putin aparţine unei pături foarte largi, dar foarte opace, nereprezentate şi nevăzute de indivizi, care, după anii ’80, în contextul prăbuşirii Uniunii Sovietice, căutau să-şi ia un soi de revanşă. În elită erau sute, mii de astfel de oameni, cărora nu le plăcea cum fuseseră făcute lucrurile în 1991. Grupul consta din oameni foarte diverşi, cu idei extrem de diferite despre libertate. Putin era unul dintre cei care a aşteptat în tăcere, până la sfârşitul anilor ’90, să-şi ia revanşa.
În a doua parte a mandatului său, Putin şi-a construit discursul pe doi piloni centrali: pe conservatorism naţionalist- imperialist rus şi pe cel revanşard rus împotriva Occidentului şi în mod special împotriva SUA.
În acest moment practic Ucraina e doar un cîmp de luptă prin care Putin încearcă reconfigurarea lumii pe modelul „redistribuirii imperialismului”. Cum ar veni: la Ialta am fost trei cînd am împărţit lumea, acum am mai rămas unul şi jumătate. Nu mai sîntem de acord cu această versiune a Puterii globale. Vrem să revenim la formula de Putere „a celor trei”: SUA-UE-RU.
Pe plan economic şi social Putin merge pe un consens naţional de tip corporatist. Cum este construită corporaţia? a. Clasa VIP, sau premium, care deţine controlul şi resursele. b. Clasa de executanţi care transformă toate instituţiile statului într-un fel de „directorat executiv” subordonate clasei VIP şi care face paşii necesari după instrucţiuni clare. Ei sînt plătiţi în bonusuri. c. Clasa „personalul companiei”, restul populaţiei ţării, care trebuie să execute tot ce spune „directoratul executiv”. Ei primesc remuneraţii după cîtă loialitate oferă. Iar „noul contract social” prevede renunţarea la pretenţii politice în schimbul bunăstării şi consumului asigurat. „Personalul corporaţiei” trebuie să fie apolitic. E tendinţa care se întâmplă peste tot: politica şi economia sînt concentrate tot mai mult în mîna tehnocraţilor şi a unei mici elite care nu mai reprezintă pe nimeni. Restul populaţiei trebuie să fie loială, docilă şi apolitică pentru că putera garantează „singura şi cea mai bună dintre lumi posibile”. Istoria din ultimii 300 de ani ai Rusiei ne „sugerează” că sancţiunile dure ale Occidentului impuse Rusiei pot agrava serios situaţia internă a acestei ţări, care la rîndul ei, poate genera trei situaţii politice interne: Revoltă populară (autentică sau înscenată de diverse forţe interne-externe). Greu de crezut în acest moment pentru că Putin are o susţinere populară solidă. Însă această susţinere se poate dizolva foarte uşor dacă criza economică continuă şi afectează toate păturile sociale. Lovitură de stat/palat (dar oare cine poate veni în locul lui Putin?). De obicei, în astfel de contexte, ea este făcută de forţe şi mai conservatoare. Occidentul ştie asta. Apariţia unui fals-Putin: variantă politică care nu se mai desfăşoară după scenariul din Evul Mediu, dar care are tradiţie în Rusia.
Ioan Raţiu
