Afdam și Cfaim sunt doi elevi de şcoală din împărăţia „sângelui albastru” a anului 2315 cu vârste de peste 30 de ani care sunt urmăriți de forțele de poliție și jandarmi ale imperiului în vederea punerii în executare a unui mandat de aducere la școală pentru pregătirea testărilor naționale din acel an. „Aoleu Cfaime e de rău ... strigă Afdam sărind peste o groapă de var, mai aveam puțin și intram la pârnaie din cauza ta.” „Taci și nu te mai smiorcăi ca o muiere … gâfâi cu limba până la cot Cfaim. Auzi mă … ce-ar fi dacă am merge totuși la școală?” „Ori ești prost, ori ai căpiat … din două, una. Ce crezi tu mă, că mai e școala de acum 400 de ani? Eeeeei … pe atunci se făcea educație, nu glumă. Până când au căpiat oamenii mari și au dat drepturi sporite pruncilor. Cică era democratic și european … o porcărie. Uite o gură de canal, hai să intrăm aici.” „Pfuuuuui ce pute a ghenă, se plânse Cfaim.” „Lasă domnișorico văicăreala, îi tăie Afdam din vorbă. Uite am la mine un papirus din săraca Românie a anului 2015, în care un grup de copii numit Consiliul Naţional al Elevilor salută decizia Senatului României de a respinge iniţiativa legislativă nr. 258/2015 privind siguranţa în şcoli şi se poziţionează împotriva propunerii în cauză.” „Adică cum se poziţionează împotriva unei propuneri privind siguranţa în şcoli?” Păi nu-mi dau seama despre ce e vorba decât dacă o să mă lași să citesc documentul … nu fi așa de sâcâitor. Citesc: … Consiliul Naţional al Elevilor consideră că delimitarea condiţiilor de acces pentru profesori şi elevi, precum se constată din articolul 3 alineatul 2 al textului propus, pe lângă faptul că este o acţiune discriminatorie, ar reprezenta o măsură retrogradă care se îndepărtează de la valorile europene pe care sistemul de învăţământ românesc şi-a propus să le promoveze în procesul de educare al elevilor. Profesorul şi elevul reprezintă doi actori parteneri ai sistemului de învăţământ a căror relaţie se bazează pe respect reciproc şi nu pe subordonare.” „Și cum … adulții au pus botul la o așa tâmpenie? Ha ha ha … delimitarea condiţiilor de acces pentru profesori şi elevi, acţiune discriminatorie. Asta da gogoriță. Adică, domnilor profesori mai trageți pe dreapta și lăsați-ne să stăm în cancelarii alături de voi. Iar în clase, noi vrem la catedră … voi stați în bănci. Vorba aia suntem … parteneri egali în sistemul de învăţământ ai căror relaţie se bazează pe respect reciproc şi nu pe subordonare. Și până la urmă, la ce bun să vă mai respectăm? E democrație dom’le. Și în altă ordine de idei, e nevoie de monitorizarea profilor prin camere de supraveghere împotriva abuzurilor de tot felul. Vorba aia: profesorii sunt cei mai corupți și periculoși indivizi din societate, pericole la siguranța națională … nu?” „Da prietene așa este. Nu-i de mirare că am ajuns unde am ajuns. Adică … consideră-l pe copil egal cu tine și o să înnebunească de atâta egalitate devenind un dulău turbat. Mai mult, ascultă și asta …„ „Șșșșșșș taci din gură că aud parcă zgomote ciudate deasupra noastră. Hai mai degrabă s-o tăiem de aici până nu ne prind ăștia.” „Mâinile sus și nu mișcați ... „ „Aoleeeeu Afdame așteaptă-mă și pe mine unde fugi … așa prieten am?” Se lăsă seara peste ghetou și două inimi de copii întârziați tremură ca varga la interogatorii; una la poliție iar cealaltă în fața părinților.
Valeriu Ioan
