După o noapte de chef într-o speluncă a ghetoului, Afdam și Cfaim cei doi “copii“ de peste 30 de ani îşi „ling rănile” unei nopţi de nebunie în club. “Aoleuuuu ce mă doare capu’, se trezi Cfaim. Bă Afdame, de ce nu m-ai oprit să mai beau alcool … aoleeeeeu “. “Deh, ce-și face omul cu mâna sa …. Eu ți-am zis să nu mai bei ca un porc … pardon porcul nu bea alcool, mai ales că ai luat şi prafurile ălea nenoro …“ „Psss … taci din gură că şi pereţii pot să aibă urechi, strigă alarmat Cfaim . Ce vrei să ne trezim cu gaborii la uşă? Nu de alta, dar ăia de la DIICOT de abia aşteaptă dovezi ca să ne salte după ...” „Stai liniştit că n-o să se întâmple aşa ceva, interveni hotărât Afdam … mai ales că e luni dimineaţa şi după cum ştii lunea nici iarba nu creşte. Mai bine ascultă aici. Am în faţă un papirus românesc de acum 300 de ani dintr-un judeţ numit Satu Mare, care …” „Ce prăpăstii vrei să-mi mai citeşti? M-am săturat de legi şi de regulamente educaţionale prost gândite … uite unde s-a ajuns după atâta amar de ani; România dispărută de pe hartă, limba la fel şi …” „Nu, nu, nu şi iar nu jubilă Afdam … de data asta am dovada că în sistemul de educaţie de atunci existau pedagogi care se preocupau de educaţia copiilor; citez: Şcoala Gimnazială “Mircea Eliade” din Satu Mare cu sprijinul Inspectoratului Şcolar Judeţean a organizat concursul de desen intitulat “MAMA, FIINŢA CEA MAI DRAGĂ”. Concursul, aflat la prima ediţie, are ca scop descoperirea de noi talente artistice în rândul elevilor prin creșterea interesului acestora pentru pictură, fiind în același timp un prilej de stabilire a relațiilor de colaborare între şcoala gazdă și alte școli existente la nivelul județului Satu Mare. La concurs au participat preşcolari şi elevi din clasele primare ale oraşelor Carei, Negreşti-Oaş, Tăşnad, Ardud, precum şi de la şcolile din Pomi, Borleşti, Drăguşeni, Homorod, Pişcolt, Apa, Oraşu Nou, Gherţa Mică, cei mici având posibilitatea de a-și demonstra originalitatea prin desen sau pictură.” „Păi atunci felicitări doamnelor şi domnilor profesori,” adăugă încurcat Cfaim. „Mai mult … continuă încântat Afdam, am în faţă un afiş din acele vremuri în care sunt prezentate trei evenimente culturale … premiera unei piese de teatru caritabil: Oscar şi Tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt, un recital de vioară al violonistului Vlad Răceu şi premierea unui concurs de artă plastică cu lucrări realizate de 222 de elevi. Evenimentele au fost organizate de Asociaţia Teatrală Genesis şi de Asociaţia Stea, toate aceste evenimente fiind organizate pentru ajutorarea persoanelor fără adăpost din Satu Mare.” „Da văd şi eu afişul pe care sunt scrise şi câteva nume … Andreea Mocan, Attila Pengasz şi Andrei Soponar, regia şi dramatizarea piesei fiind semnată de Iana Frezia Elena Oprişa Sulyok … nu-mi vine să cred că au existat şi astfel de clipe. Se pare că au trăit şi oameni normali pe atunci!” „Ah cât aş vrea să pot da timpu’ înapoi … se văită Afdam. Să pot merge la o şcoală normală şi la timpul potrivit, nu la 30 de ani …” „Lasă văicăreala prietene că aud sirenele poliţiei. Să nu vină cumva după noi ca să ne ducă la dezintoxicare. Aoleu bate la uşă, hai repede s-o tulim pe geam. Hei aşteaptă-mă că vin …” Uşa de la cameră cedează în timp ce mascaţii invadează micul cuib de nebunii al celor doi elevi îmbătrâniţi de prafuri şi de fugă. Era o nouă dimineaţă.
Valeriu Ioan
