O componentă importantă a nemulţumirilor venite din partea zecilor de mii de protestatari din toată ţara o reprezintă numărul insuficient al spitalelor din România. Se consideră că acestea sunt prea puţine în raport cu nevoile reale ale societăţii. Dar, pentru a face lumină în acest caz, se impune o analiză reală a situaţiei create, cu autori cu tot.
Astfel, potrivit unei analize econtext.ro - un site de analiză economică de mare credibilitate - fostul Guvern PDL a închis nici mai mult nici mai puţin decât 61 de spitale. Prin spitale înţelegem toate tipurile de unităţi sanitare (ambulatorii de specialitate, policlinici, dispensare, centre de sănătate, sanatorii balneare, unităţi medico – sociale, centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale, laboratoare medicale, centre de transfuzie etc.).
În timpul guvernării lui Emil Boc, în România mai erau 428 de spitale de stat. În 2010 au fost închise 61 de spitale. Acestea sunt datele de netăgăduit.
Cu toate acestea, au apărut în ultima vreme - din lada cu amintiri triste a istoriei - liderii defunctului şi metomorfozatului PDL. Vopsiţi în lideri ai opoziţiei liberale, de parcă lumea nu ştie cine sunt - ne servesc cu nonşalanţă tot feluri de date inexacte. Nu uitaţi, domnilor şi doamnelor portocalii, că protestatarii, strada sau vocea poporului, cum vreţi voi să le spuneţi - nu vă mai vor. Nici dacă voi îi vreţi, vorba lui Lăpuşneanu. Aţi “făcut” destul pentru ţară! Rămâneţi unde v-a trimis poporul.
Să nu uităm că aceiaşi “guvernanţi” au ciuntit şi salariile celor de la SMURD, Ambulanţă şi spitale. Să nu uităm că fostul preşedinte - al cărui nume prefer să nu îl tastez - a cerut - pe faţă sau pe dos- demisia lui Raed Arafat. Nimeni altul decât artizanul serviciilor de urgenţă mult lăudate şi apreciate de opinia publică.
Sunt nişte precizări vitale în faţa unui taifun de dezinformări mai mult sau mai puţin profesioniste. Acesta este adevărul de netăgăduit. Este vital să facem apel la memorie pentru a nu repeta greşelile trecutului. Aceste voci trebuie puse în surdină şi tras vălul uitării peste imaginile lor.
Florin Dura
