Am rămas surprins în momentul când un „om de rând al Ţării româneşti” a afirmat că datorită lui un semen de-al nostru a ajuns extrem de cunoscut în spaţiul public. Atunci, în minte, mi-a răsunat, ca un tunet, celebrul proverb: “ Omul sfinţeşte locul !“. Cum e posibil, oameni buni, ca în noua orânduire socială, căreia îi spunem Democraţie, să se nască astfel de concluzii defăimătoare, să nu zic monstruoase, la adresa unui om, care a fost înzestrat de bunul Dumnezeu cu “ har şi dar “, pe care le-a cultivat ani şi ani de zile, printr-un studiu aprofundat şi prin experienţele sale de viaţă ? Pentru această muncă, omul nostru, arogant şi „plin” de siguranţa banului, n-a plătit un leu, dar culege cu dezinvoltură roadele celui care-a transpirat de-a lungul anilor pentru a ajunge, în profesia lui, cât mai aproape de perfecţiune. „Colac peste pupăză”, că, de, prostia umană a ajuns la rang de rege în zilele noastre, acoliţii îi ţin isonul şi spun în zilele noastre democratice: “ No, şi la ce-i foloseşte acestui om experienţa de viaţă şi studiile lui !?“. NO COMMENT !
M-am uitat pe internet să văd ce spun românii noştri despre acest proverb şi, printre multe opinii pertinente, am găsit una extrem de relevantă menită a dispersa prostia şi ignoranţa unora: “ Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om – Homo locum ornet, non ornat homonem locus!”. Omul care sfinţeşte locul nu ţinteşte obţinerea gloriei şi preamărirea semenilor. El nu doreşte decât să-şi pună în valoare calităţile cu care l-a înzestrat bunul Dumnezeu. Din nefericire, de multe ori, rezultatele spectaculoase pe care le obţin astfel de oameni stârnesc invidia celor care se simt inferiori în faţa succesului acestora. Din această cauză, foarte mulţi români, bine pregătiţi din punct de vedere profesional , au plecat din această ţară în care valoarea unui om încă este desconsiderată şi umilită de tot felul de „filfizoni”, care-au ajuns „ factori decidenţi”. Banii le dau puterea de a „ tăia şi spânzura” personalităţi româneşti, care mai au curajul de-a le spune câte ceva despre omenie, creştinism şi profesionalism, acestor „oameni”, care n-au învăţat nici măcar o clipă să aprecieze personalitatea. Bine că Occidentul ştie să aprecieze, să respecte valorile şi creaţiile româneşti ! Occidentul ştie să aprecieze „ omul care sfinţeşte locul”. Pierderea unor personalităţi româneşti este incomensurabilă pentru acest popor de oameni extrem de inteligenţi şi talentaţi.
Dumitru Ţimerman
