Viaţa ne creşte sau noi creştem odată cu această viaţă, credem că e doar una dar multitudinea ei interdimensională ne acaparează atenţia din adevăratul simţământ al acestei existenţe.
Viaţa omului este făcută şi clădită din oameni, oamenii pe care îi ai în jurul tău reflectă şi personalitatea ta. De multe ori se spune arată-mi anturajul şi te voi şti pe tine fără chiar să te privesc. Oamenii de lângă tine reflectă caracterul şi manifestarea, de îţi place sau nu este uneori doar o alegere ce ne aparţine fiecăruia.
Poţi sta în acel grup doar pentru că ei te apreciază, că îţi oferă un anumit confort sau statut şi atunci cam laşi la o parte adevărata ta crezare din confortul simplu şi denigratoriu uneori oferit.
Anturajul – familia, grupul de prieteni, soţul sau soţia, colegii de muncă – sunt peste toate aceste catalogări – sunt oamenii, iar privirea multora dintre ei este îndreptată către formularea „ce va spune lumea?!” şi de aici aşa se şi formează ei în manifestare.
Dar tu – eşti Om şi nu o lume, poţi crea o lume, într-adevăr, dar nu eşti din lume. Înţelege aceste cuvinte şi ridică-te din lume.
Bucuria ta, manifestarea propriului crez sau visul tău lăuntric face de nepătruns caracterul lumii în el, dar din care tu faci o Lume!
Cu siguranţă – dacă zâmbeşti din inimă, deschizi inima celor din jurul tău! Şi o dată deschisă poţi crea lumi şi nu numai o lume.
Petronela Roxana Stavilă
