Din bălăriile Democraţiei se mai înalţă din când în când câte-un “justiţiar”, ca un profet mincinos, care din nefericire “nu vede pădurea de copaci”. Acesta spune “vrute şi nevrute” asemenea clopotului, care anunţă furtuna “într-o ureche”. Domnia sa solicită anumite drepturi băneşti de la oamenii ajunşi pe o funcţie de execuţie, care n-au de-a face cu puterea de decizie a ordonatorilor de credite. Aceştia la rândul lor se “subordonează” fondurilor băneşti direcţionate şi care au fost cuprinse în timp util în proiectul de buget. Justiţiarul nostru o ţine însă pe-a lui „într-o ureche” şi flutură în faţa oamenilor o sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă, conform căreia angajaţii ar trebui să-şi primească drepturile salariale. “Măi, dragă domnule justiţiar!”, da de unde să scoată, acum, “ pe nepusă masă “, ordonatorul de credite bani pentru a onora o astfel de sentinţă judecătorească? De cerut au cerut oamenii, dar anumite Ordonanţe ale Guvernului sunt în defavoarea anumitor plăţi, iar pe de altă parte nimeni nu-şi asumă anumite ilegalităţi. Banii cu destinaţie precisă, existenţi la alte capitole bugetare, nu pot fi redirecţionaţi pentru a putea rezolva o problemă salarială, care a fost generată fără acoperire bugetară. E ca şi cum a-i pune “căruţa înaintea cailor!”.
„Justiţiarul” nostru “o ţine morţiş” pe-a lui şi incriminează, ori de câte ori are ocazia, faptul că nu se pune în aplicare mult trâmbiţata sentinţă judecătorească, de parcă seiful cu bani e în biroul unui funcţionar aflat pe un post de execuţie. Păi, de unde să dea omul “bani cu kilogramul”, dacă nu sunt prevăzute în buget fonduri suplimentare ? În această situaţie, totul se întâmplă la fel ca în povestea aia în care bărbatul îi spune femeii să facă o mămăligă. La care femeia îi spune acestuia că n-are făină de porumb, iar bărbatul zice: “ Femeie! Fă o mămăligă şi fără făină!.” Cu toate acestea “justiţiarul” nostru controversat, care se şi contrazice în declaraţiile lui publice, procedează conform zicalei: “Uite popa! Nu e popa...”. Ba sare la jugulara funcţionarului, aflat pe un post de execuţie, şi-l acuză pe nedrept că nu pune în aplicare sentinţa, apoi se răzgândeşte... şi spune că de fapt vinovat ar fi ordonatorul de credite, de la care însă n-a primit nicio explicaţie referitor la speţa în cauză.
Povestea noastră legată de acest „justiţiar”, care pozează în „superman”, sugerează, împotriva prevederilor constituţionale, care se referă la incitare, ca oamenii să iasă în stradă, să facă grevă sau „un fel de protest”, dar nu vorbeşte de „calea amiabială” pentru ca hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă să poată fi susţinută financiar printr-o rectificare bugetară. Omul nu se gândeşte că fondul actual de salarii este deocamdată plafonat şi că aplicarea în actualitate a acelei sentinţe judecătoreşti, care se referă la majorări salariale pentru situaţii de muncă deosebite, ar lăsa fără salarii câteva sute de angajaţi. „Justiţiarul” nostru dă în continuare cu „oiştea-n gard” şi cochetează în spaţiul public, „într-o ureche”, cu interminabilele lui prejudecăţi, prin intermediul cărora acuză oameni nevinovaţi. Pentru primenirea minţii sale şi a altora de teapa lui, care „funcţionează” în derivă, le dăruim câteva din cuvintele înţelepte ale lui Albert Einstein: ”Esenţial este să scăpăm de prejudecăţile adânc înrădăcinate pe care le repetăm (într-o ureche-n.a.) fără să le mai studiem...”.
Dumitru Ţimerman
