Cele trei daruri formează nădejdea în Dumnezeu şi putem trage învăţături de la ele: harul, credinţa şi dragostea. Mai întâi apare harul ca antipod al oricărei vrednicii personale omeneşti. Vorbind despre aceasta, îmi vine în minte, după cum l-am cunoscut, părintele protopop de Carei, preotul Marian Crainic, care şi-a pus toată nădejdea în harul lui Dumnezeu, care ni se dă şi nouă, nevrednicilor, din dragostea şi milostivirea lui Dumnezeu. Repeta în emisiunile televizate Marian Crainic, că Însuşi Hristos este întruchiparea vie şi expresia limpede a dragostei acesteia. Ştiu bine că şi credinţa s-a sălăşluit în sufletul preotului Marian Crainic, o credinţă vie, nestrămutată, în Mântuitorul cel Viu, în Iisus Hristos. Această credinţă a transmis-o credincioşilor, preoţilor din cele aproape 80 de parohii pe care le-a coordonat atâţia ani, cu succese de toată lauda.
Mereu s-a rugat stăruitor Domnului pentru durerile noastre, iar harul descoperit în noi ne-a umplut întreaga fiinţă. La fiecare slujbă, la fiecare întâlnire cu credincioşii, la fiecare emisiune “Glasul Bisericii”, preotul Marian Crainic a încercat să schimbe pentru noi totul, îmblânzind necazul ce ne apasă, dându-ne puteri noi. Pentru un astfel de comportament merită să-i mulţumim preotului protopop Marian Crainic! Dacă în alte sfere de activitate se uită de mulţumiri, cred că Biserica Ortodoxă, cea a neamului, n-are voie să uite de oamenii care au slujit cu credinţă altarul Sfintei Biserici!
Dacă n-a făcut-o aşa cum se cuvine, noi, credincioşii, ştim s-o facem şi-i mulţumim din adâncul sufletului nostru, fiecare credincios, fiecare preot din Protopopiatul Carei, fiecare locuitor al Tăşnadului care se bucură de lumina emanată de frumoasa catedrală de acolo!
Am învăţat de la părintele Marian Crainic lucruri importante ce duc la învingerea îndoielilor, învingând ispita şi ajutaţi de Domnul vom spori şi vom prisosi în dragoste unul către altul şi către toţi... spre întărirea inimilor noastre. Prin discuţiile avute în faţa camerelor, ne-a îndemnat să învăţăm să fim plăcuţi aproapelui şi asta, nemijlocit din măreţia învăţăturii despre dragostea creştinească. Sigur, dragostea să se vadă în toate cuvintele şi faptele noastre, în relaţiile cu oamenii apropiaţi, având în vedere numai ceea ce poate sluji spre bine, spre zidire. Poate, gândind astfel, am reuşit şi emisiunile “Oameni şi fapte” şi cele 9 volume cu acest titlu! Fiecare om are ceva bun în el şi... acest “bun” trebuie descoperit. M-am ataşat nemulţumirilor masei de credincioşi din bisericile noastre, care nu pot accepta ca în biserică să se dea importanţă “aleşilor”, veniţi ocazional la biserică, deranjând cu apariţia lor dreptul la intimitate şi rugă, ascultând laude şi mulţumiri, multe nemeritate, aduse acestora. Biserica şi credinţa este ceva sfânt, iar politica nu-şi are locul acolo, oricine ar fi în cauză! A fost şi pentru mine o lecţie bună şi am învăţat de la Marian Crainic multe lecţii demne de urmat şi-i mulţumesc!
Am învăţat că trebuie să mărturisim credinţa în fiecare zi şi în fiecare ceas şi nu-i nevoie s-o exprimăm în cuvinte, să o predicăm şi să o predăm ca pe o lecţie. Cea mai bună predică se ţine prin exemplul vieţii şi... Marian Crainic a demonstrat-o şi o demonstrează! Îi mulţumim! Ne trebuie o credinţă tare, neclintită, pentru a ţine piept piedicilor ce apar în calea noastră! Şi cât de puţină este între oameni credinţa, cât este de rece şi cât de des oamenii sunt gata să se lepede de ea! Dar nimic nu rămâne în picioare în faţa credinţei adevărate -ea este biruinţa care a biruit lumea! Spunea într-o emisiune Marian Crainic : Credinţa dă naştere ascultării, iar din ascultare creşte credinţa! Şi noi l-am ascultat şi-l vom asculta, el rămânând un om de bază al NVTV şi al ziarului nostru, iar felicitările meritate transmise acum şi oricând vin de la un trust de presă puternic, felicitări adăugate celor de la masa de credincioşi! Sănătate frumoasei familii Crainic, spor în activitatea ce nu dispare nicicând, cea de bun preot!
Teodor Curpaş
