” Bună dimineața stimați cititori … și bine ne regăsim la încă un episod – la Lumina Credinței, vă spunem Afdam” ”și Cfaim” … corespondenți de politică internă și internațională ai Agenției de Știri Tsev Dron EdAtezag” … ”Dorim ca și azi să vă prezentăm câteva din gândurile și trăirile pe care de câteva zile le-am strâns în inimă și-n suflet într-unul din cele mai fermecătoare locuri de pe pământ … Medjugorje.” Salut Afdam … bună Cfaim. De câteva săptămâni ne tot vorbiți despre Medjugorje. Ce are atât de special acest loc? ”Ce are special … nu pot să vă prezint precis și rațional. Vorbind la modul subiectiv … pot da mărturie că propria mea persoană, Afdam, de când se află aici nu a mai simțit nevoia de a naviga pe rețelele noastre dragi de socializare: Net, Messenger, Facebook … etc. Știți că înainte nu mă puteam desprinde de telefon … nu?” Da, asta da performanță. ”Sincer … am fost marcat în acest sens de o pildă povestită de un preot franciscan bosniac într-una din predicile sale vizavi de modul de viață determinat de tehnologia de așa zisa ultimă generație. Astfel, un băiat spunea odată că, cu câțiva ani în urmă tatăl său a adus un străin acasă. ”La început toți l-am primit, eram entuziaști, dar în timpul creșterii mele nu m-am întrebat ce rol avea acest străin în familia noastră; nu mi-am pus această întrebare. Acest străin avea un loc anume … părinții mei mă creșteau ca pe majoritatea copiilor; mama mă-nvăța să disting binele de rău, tata … să fiu ascultător acestui străin. El ne ținea mereu atenți timp de ore în șir, cu poveștile, cu aventurile lui. Noi credeam că acest străin avea răspunsurile de la toate întrebările. A mers pentru prima oară la o partidă de fotbal cu familia mea și toate glumele ce se făceau nu-i deranjau pe mama și pe tata. Când urmăream acea partidă, mama se ridica mergea tăcută-n bucătărie, iar noi ceilalți îl ascultam pe străin. Stau acum și mă întreb: oare mama era singura persoană care considera că străinul atrage prea mult atenția noastră? Tata își conducea familia după anumite reguli morale; dar aceste reguli nu-l priveau pe străin; străinul putea să blesteme … noi nu puteam; ne invita să bem alcool, să fumăm, … ne sugera chiar lucruri vulgare …Azi știu că toate conceptele mele de viață s-au format datorită poveștilor pe care le-am ascultat la străin. Nimeni nu-l oprea să vorbească; nimeni nu l-a împiedicat să se comporte așa … Au trecut 40 de ani de când străinul a venit în familia noastră, … și acum stă acolo, în colțul lui, vorbind în continuare. Cum se numește acest străin? Noi îl chemam simplu …televizor. Între timp a venit la noi și soția lui. Avea un nume un pic ciudat … o numeam … computer… Primul lor fiu se numea … celular ... și al doilea fiu … facebook … Mai apoi au avut și alți copii cu nume ciudate: WhatsApp; Twitter … și vor să aibă și alți copii.” ”Morala? … Chiar dacă trăim aceste vremuri ale tehnologiei avansate, ea ne îndepărtează pe unii de alții … așa cum i-a îndepărtat între ei pe membrii familiei despre care am auzit mai înainte.””Așa-i, Afdame, tehnica a devenit mai importantă decât omul însuși … și aici nu vorbim numai de tineri, ci și de cei care au ani în plus. Ne place să ne aruncăm în vâltorile informațiilor de toate tipurile …și uităm esențialul: să vorbim cu noi și cu Dumnezeu.Și pentru acestea … nu avem nevoie de tehnologie, ci de un pic de iubire.” ”Din Medjugorje, de la inimi … la inimi vă salută Afdam”... ”și Cfaim!”
Valeriu Ioan
