28 de ani de experiență democratică

 În luna lui Decembrie s-au împlinit 28 de ani de la Revoluția anticeaușistă, în prima etapă, iar apoi anticomunistă din România. Bunicii și părinții noștri au trăit experiența anilor de socialism, care au debutat cu naționalizarea pământurilor, animalelor și utilajelor existente în gospodăriile populației. Ideea construirii unui nou sistem social, bazat pe ideile așa-zisului comunism, nu a fost una românească. Dramele trăite de unii foști proprietari, politicieni și intelectuali în închisorile comuniste au fost consemnate în celebrul serial “Memorialul Durerii “. Dincolo de analizele, comentariile și acuzațiile aduse sistemului socialist, pentru că nu a fost comunism, care era, cum se spune, un deziderat utopic,  rămân cei 28 de ani de Democrație.  La japonezi, există un muzeu al lucrărilor de cercetare eșuate. Acest muzeu a fost înființat pentru cercetătorii științifici. Există în acest muzeu lucrări la care unii cercetători au lucrat 10 sau 20 de ani pe anumite teme. Cercetătorii japonezi, care au o temă asemănătoare cu cele studiate de alți colegi de-ai lor, merg la acest Muzeu și analizează studiile efectuate de-a lungul anilor. În acest fel, cercetătorii abordează noua lor cercetare dintr-o altă perspectivă și nu riscă să studieze 10 sau 20 de ani, iar rezultatul negativ să fie același la care au ajuns colegii lor. Din experiența lucrărilor de cercetare eșuate, cercetătorii japonezi pot să selecteze anumite idei bune, care să le folosească în cercetările lor științifice actuale. România, la fel ca și alte țări din Est, are un “Muzeu” uriaș plin cu experiențe de tot felul din timpul vechiului “regim comunist”. România are o experiență de 28 de ani de Democrație. În zilele noastre, asistăm încă la confruntări stradale inițiate de unele forțe politice și economice, care nu s-au cristalizat încă într-un sistem social și economic stabil, eficace și autonom. Marii economiști și politicieni ai țării n-au reușit încă să facă o analiză comparată între cele două sisteme sociale în care a trăit și trăiește poporul român din zilele noastre. Așteptăm parcă să vină în România un Cristofor Columb, care să ne coaguleze potențialul intelectual, de acasă și de pretutindeni, să ne disciplineze și să arunce toate prejudecățile profitorilor la coșul de gunoi al prostiei. Mai nou se vorbește de monarhie. Prin piețe se strigă tot felul de lozinci incriminatore, adresate unor lideri politici. Nimeni nu mai vorbește de socialism și comunism, lupta de supraviețuire în economia de piață e în toi, dar unii politicieni sunt etichetați în fel și chip prin slogane care “dau bine” pe ecranele televizoarelor și în fața Occidentului.  În anumite situații este acuzat poporul român că nu a luat și nu ia atitudine față de cei care au jefuit țara. Haideți să vedem cum stă situația cu poporul român. Cei mai buni meseriași, intelectuali și inventatori au părăsit România. Mare parte dintre tineri au plecat la muncă în străinătate. Au rămas acasă în țară pensionarii, bugetarii și câteva sute de mii de angajați la firmele private din țară și cele înființate de investitorii străini pentru prospera „societate de consum cu produse de mâna a treia”. În rest, pace și bunăvoire pentru noii “boieri” ai țării. La vot se duc pensionarii, care reprezintă majoritatea alegătorilor, cu speranța în suflet că vor primi pensii mai mari pentru a-și putea cumpăra hrană și medicamente. Ceilalți se duc la vot în speranța că vor primi salarii mai bune. Restul e luptă politică, interese ascunse, haos simulat, „jos”, „sus”... Ce mai, poporul este cel care este, politicienii sunt scindați în “bisericuțe”, care au obiective mai mult sau mai aproape de interesul personal decât cel național. Confuziile regizate domină spațiul public și vorba aceea clasică: “nu se mai înțelege om cu persoană!“. Pe de altă parte, indiferent de culoarea intereselor “ Hoțul strigă hoțul “ și “ Râde ruptul de cârpit!”. Mare parte din pensionari trăiesc dintr-o pensie de subzistență, angajații, fie ei de la stat sau din mediul privat, primesc salarii care le acoperă cheltuielile coșului zilnic. În rest, “ce-am avut și ce-am pierdut? ”, că de “emoții” am avut parte cu nemiluita în ultimii 28 de ani. Deasupra tuturor se ridică cu ultimele puteri “ Cetățeanul turmentat ” și strigă:”Bine, bine, da’ eu cu cine votez?!”. Hâc!