Nu mulţi autori de proză au fericita ocazie de a-şi lansa volumul într-o atmosferă atât de frumoasă, pe scena Căminului Cultural din Odoreu, cu o sală arhiplină de oameni veniţi de pretutindeni, pot spune de aiurea, la o dublă sărbătoare. Interesant că tocmai cel care a scris frumosul cuvânt “În loc de prefaţă...” la volumul lui Ovidiu Pavel Codreanu a coordonat nu numai reuşita lansare de carte, ci activităţi cu care judeţul nostru nu s-a întâlnit de mulţi ani. Recunosc, ajuns pe scenă, deşi zilnic “manevrez” microfonul, am avut emoţii, dar plăcute, fiind însoţit de Felician Pop, Robert Laszlo, Al. Kereskenyi, autorul şi chiar directoarea Editurii “Ecou Transilvan”, d-na Nadia Fărcaş. Este un succes pentru Ovidiu Codreanu şi faptul că această editură clujeană se ocupă de noi, promovându-ne! Felician Pop a scris frumos despre autor şi textele oferite nouă, cititorilor, în cele 197 de pagini. Răsfoind cartea, mi-am dat seama că Ovidiu Pavel Codreanu este omul conştient că trăim într-o societate plină de ură, de duşmănie, răutate şi invidie, iar în “În tăişul paginii”, ca în vârful peniţei, aruncă nişte adevăruri pe care lumea le ştie, le vede, le trăieşte, le rabdă... dar tace! E bine, e rău că persistă această tăcere? Vor răspunde la întrebarea dumneavoastră, cititorii! Oricum, Ovidiu Codreanu “este un tip măcinat de propria lui inaderenţă...” cum îl caracterizează Felician Pop.
Autorul este adeptul lui Pitagora, în sensul că “Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine”. Poate de aceea scrierile din prezentul volum sunt sub forma unor tablete, unele ca nişte judecăţi ale timpului nostru, cum este chiar cea de început: “Judecată!”, în care binele făcut în viaţă l-a făcut rău, dar răul mult făcut... l-a făcut bine! Consider că utilitatea cărţii vine de la sine, gândindu-mă că citind-o, te regăseşti, chiar devii erou al cărţii, fiind prezentate lucruri pe care le-ai trăit aievea sau le trăieşti zi de zi. Dau doar câteva titluri, ca să vă incit spre lectură, cu promisiunea că veţi citi cartea cu multă plăcere, chiar cu unele învăţături binevenite după o predică a unui preot bun ce realizează din ea o adevărată lecţie educativă! De ex.: “A şti sau a nu şti...”, “Românii- urmaşii dacilor”, “237.000 kmp - România”, cu aşteptările deşarte să fie dezbătută problema de către istorici sau politicieni, răspunzând la întrebarea “De ce trebuie să ne mândrim că suntem români?”. Atrage atenţia tuturor asupra istoriei naţiunii noastre, pornind de la Decebal... şi vremea “când eram daci.” Mi s-au părut chiar interesante sfaturile mamei şi tatălui lui Ovidiu, atunci când a devenit stăpân pe viaţa lui: “Majorat”. Sfatul mameni: “Sunt oameni care mănâncă ca să trăiască, şi sunt oameni care trăiesc ca să mănânce”. Sfatul tatălui: “ Dacă îţi dă cineva o sapă, tu să ştii ce să faci cu ea, dacă cineva îţi dă un ciocan, tu să ştii ce să faci cu el, dar şi în momentul în care îţi dă o cravată, tu, Ovidiu, să ştii cum să te comporţi cu ea”.
Ovidiu este norocosul, care acum 35 de ani l-a întâlnit pe Felician Pop, la cenaclul “Preludii”. Spune Ovidiu la pag. 66 că... “deci dacă fumatul reduce viaţa!... la cât am fumat eu... trebuie să mă bucur, că de nu fumam, aş fi avut acum 65 de ani!” Şi când te gândeşti că au trecut 40 de ani de când fiinţează cenaclul “Preludii” şi din cei 4000 de locuitori ai Odoreului, cel puţin 1000 au urcat pe scena unde finalizau actele de cultură... nu e un lucru de ici, de colea, ci-i o muncă care a dat roade: poeţi, scriitori, cântăreţi de muzică popolară, orchestre diferite, formaţii de dansuri etc. Ca să vă incit spre lectura cărţii mai amintesc: “Dă-mi mâna, patriotule!”, “Colindul”, “Politicus”, “A fi sau a nu fi fericit”, “În România”- materialul care-i prezintă pe cei 73.000 de soldaţi ai ţării, pe cei 237.400 de profesori, pe cei 50.000 de poliţişti, 45.300 de medici şi 400 de spitale, dar şi 55.000 de preoţi în 18.000 de biserici. De salariile tuturor răspunde bugetul şi... citiţi şi finalul! Mi s-a părut interesant şi actual “Demonstraţie sau... demonstrăm?”. Ovidiu Codreanu este un om al locului, util, lucid, demn şi cu mult bun simţ. Are curaj şi deschide, parţial, ochii celor care par că au menirea să vadă!
Teodor Curpaş
