Ce chemare frumoasă, ce îndemn pentru toţi credincioşii! M-au întrebat mai mulţi credincioşi, după “Glasul bisericii”, despre semnificaţia îndemnului acesta şi le-aş răspunde prin fapte trăite de noi, prin atitudini pe care trebuie să le avem în toate sferele vieţii sociale. M-au întrebat cu o anumită semnificaţie şi curiozitate, unii chiar neîncrezători, deşi aud imperativul acesta de “Sus să avem inimile!” în fiecare duminică, rostit de preotul care ridică crucea spre cer!
Mă gândesc să explic tuturor prin a ne uni în Grădina Maicii Domnului, cu gândul la înaintaşii noştri, care au urcat Golgota Transilvaniei şi au plătit cu sângele şi cu suferinţele lor un vis, aflaţi, cândva, în matca viforelor vieţii şi în tranşeele jertfei, ca azi să fim chemaţi, chiar prin acest imperativ, să ne apărăm limba, legea strămoşească şi moşia! Pentru că, ce s-a câştigat cu sânge nu se negociază niciodată cu cerneală! Nu vrem ca pământul strămoşesc să fie vândut străinilor! Pentru că, astfel, ne vindem memoria! Ne vindem moştenirea. Ne vindem neamul. Ne vindem înaintaşii! Nu vrem scenarii de culise, viclene, prin care străinii cumpără pământuri - cât vezi cu ochii, România fiind singura ţară din jur care vinde pământ străinilor, făcându-ne să devenim sclavi pe pământurile noastre!
Nu mai vrem sfidarea limbii noastre româneşti, oficială în stat. Limba română - suportul vieţii neamului nostru, candela dăinuirii unui popor, trebuie să veghem ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât cea a României! S-au făcut greşit retrocedări din patrimoniul statului român urmaşilor de-a şaptea spiţă, ilegalităţi revoltătoare, comise pe baza unor falsuri grosolane! Destul a fost umilită Biserica Neamului, “mama noastră a tuturor” - cum spunea Eminescu - tăria noastră! Nu vrem pe pământul nostru, “frământat de sânge şi de lacrimi”, nedreptăţi ce sar în ochi şi în a celor neavizaţi. În zona industrială din Satu Mare, din cele 12 firme, opt şi-au putut plăti pământul aferent, desemnat în acte şi cu taxele şi impozitele plătite, toate fiind cu capital străin. Cele patru firme (din 12), cu capital autohton, cu toate dările către stat achitate în avans, n-au putut să-şi cumpere terenul. Aceştia s-au băgat în datorii, au făcut investiţii serioase, au cumpărat utilaje, au făcut angajări, şi... primăria, în mod voit, nu a făcut recalcularea, reevaluarea terenului la cele patru unităţi româneşti. Te mai întrebi de ce pleacă oamenii pregătiţi din ţară? Să nu cumva să se creadă că nu-i vom sprijini, noi, mass-media, pe aceşti întreprinzători, încât va afla toată ţara. Ştiu bine, eram consilier, când ne-am hotărât să înfiinţăm zona industrială şi nu s-a gândit nimeni că se va ajunge la discriminări la noi acasă! Nu mă interesează “gargara” celor care trebuia să facă reevaluarea terenului, să constate, de exemplu, că 1 metru pătrat de teren nu mai este 4,5 euro, ci 13-15 euro! De ce n-au făcut acest lucru şi au aşteptat ca să constate Camera de Conturi că nu s-a lucrat uniform pentru toate firmele!
Aşadar, “Sus să avem inimile!” şi să judecăm pe baza legii, pe baza conştiinţei, fără părtiniri, că, altfel, inimile “poporului suveran” vor începe să bată la unison pentru dreptate şi adevăr! Îi invit să-şi repare greşeala pentru a redeveni ceea ce vor să fie aceşti conducători! Să se ştie că pământul acesta ne-a fost lăsat nouă, de strămoşi, pentru vecie!
O spunem cu suferinţa educată a răbdării, însoţiţi de toleranţa înţelepciunii şi ne opunem dezintegrării naţionale!
Numai cu dreptatea în faţă şi printr-un recurs la memorie, să strângem rândurile, să fim devotaţi unui scop de bună înţelegere, să ne aducem sprijinul pentru binele nostru, al celor ce trăim pe aceste teritorii. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute sub raza de lumină ce o îndreaptă spre noi, cei care mereu ne impunem “Sus să avem inimile!”.
Teodor Curpaş
