Vine o vreme când, însumate, primăverile se rostuiesc în toamnă rodnică. Pentru unii, vârsta senectuţii poate deveni o povară, pentru alţii, dimpotrivă, privilegiu şi dar divin. La rândul ei, povara anilor poate fi scut şi scuză pentru abdicarea de la chemările şi responsabilităţile Cetăţii.
Prin toate trăirile şi faptele sale, col. (r) Vasile Rus, stabilit în Roşiori, satul său, la care ţine extrem de mult, poate cât toate “ţinerile” la un loc, a ştiut şi a izbutit să dea sens zilelor şi anilor mulţi ai vieţii. E drept, nu l-a ocolit nici harul. În biografia sa, muza poeziei s-a armonizat cu vocaţia de excelent ofiţer în armata română, pe care a slujit-o cu atâta credinţă! Cărţile sale de proză reflectă acest lucru, vorbind, ca nimeni altul, de patrie, de neam, de crez, de drapel, de imn, de dragostea faţă de ţară, de adevăr, de dreptate şi mai ales de frumoasa limbă românească. Poate, un capitol reuşit în opera sa rămâne cel dedicat copilului, această “minune a lumii”, şi mamei. Mulţi au scris despre mamă, mulţi ştiu s-o preţuiască aşa cum trebuie, dar, peste aşteptări, un înalt ofiţer, cum este Vasile Rus, vorbeşte despre mamă ca despre o “icoană sfântă!”. Spunea că nu sunt cuvinte în limba noastră, atât de bogată, ca să poată exprima ce înseamnă “mama”! Şi, sunt sigur, are perfectă dreptate. Spuneam într-un material publicat în prezentul cotidian că o mamă se sacrifică, şi este în stare să crească şi să facă educaţie la zece copii, dar cei zece nu sunt în stare să o ocrotească atunci când ajunge la anii grei ai bătrâneţii! Câte cazuri sunt în jurul nostru!
Acum, cu ocazia multor primăveri ale mamelor noastre, de ziua lor, să le oferim un dar semnificativ, o mângâiere, o mulţumire adusă pentru sacrificiile făcute de ele de-a lungul vieţii pentru a ne creşte şi a ne oferi societăţii drept oameni apţi, corecţi, cu bun simţ!
Doamne, cât de mult merită o mamă din partea copiilor! Să nu uităm de cele care “au plecat”! Pentru noi rămâne mamă şi acolo. Să-i ducem la mormânt o floare, să aprindem o lumânare şi să ne rugăm pentru liniştea ei, asigurând-o că am iubit-o, că-i mulţumim şi-i cerem iertare că n-am ştiut s-o preţuim când era în viaţă! S-o asigurăm, prin ceea ce suntem, că am ajuns ce a dorit ea!
De aceea, col. Vasile Rus rămâne omul – drapel, căruia nu i-a fost întotdeauna uşor, silit deseori “să-şi păzească umbra de lupi”, oferindu-şi casa pentru a realiza un muzeu unic şi să scrie minune de cărţi! Poetul şi colonelul cu nume biblic a preferat umbrei lumina. Prin tot ce face, nu-l ocoleşte recunoştinţa semenilor şi nici recunoaşterile oficiale. Numele său se află înscris şi pe lista excelenţei sătmărene, printre personalităţile distinse!
Cuvintele frumoase la adresa activităţii lui Vasile Rus le închei cu invitaţia de a-i citi poemul “Închinare Femeii Mamă”. Invitaţia o fac exact ca un demers făcut de ziarist, unul din “Câinele de pază al democraţiei”:
Mă închin la cer, pământ şi apă La stele, frunze, flori Şi la tot ce se adapă. La tine Femeie Mamă Mă închin cu îndurare Că tu eşti pentru noi românii Sfântă Născătoare.
Tu dai viaţă vieţii Odrăslind din tine îngeri, Porţi iubirea ca o rană Din care mereu tu sângeri. Negândind la suferinţă Îl preschimbi pe mâine în ieri Aducătoare eşti de flori în primăveri.
Visuri mari, doruri nestinse Porţi în priviri de cleştar Unde tainele virtuţii nu sunt semne în zadar. României îi dărui veşnicia în mersul ei milenar.
Eşti iubire şi credinţă Înfrângi moartea prin naşterea vieţii A zilei lumină şi a nopţii stea Ţie, Femeie Mamă Deie-ţi Domnul binecuvântarea sa Iar noi flori îţi oferim Rupte din raze de soare Curcubeie în culori să-ţi poarte urare Pentru români Eşti Sfântă Născătoare.
Ziua ta voit-a Domnul Să fie zi de primăvară Semn de tinereţea României Eşti pururea tu, fecioară. Pe tine, Sfântă Născătoare, Gingaşi îngeri te înconjoară.
De ziua ta totu-i frumos Aprins de frumuseţea ta Chipul angelic de copil Îl ai în fiecare stea. De-acolo trimiţi asupra noastră Raze spre a ne lumina.
Eşti iubire şi credinţă Înfrângi moartea prin naşterea vieţii A zilei lumină şi a nopţii stea Ţie, Femeie Mamă Deie-ţi Domnul Binecuvântarea sa Iar noi flori îţi oferim Rupte din raze de soare. Curcubeie în culori să-ţi poarte urare Pentru români Eşti Sfântă Născătoare.
Teodor Curpaş
