În fiecare toamnă ne prosternăm sufletele înaintea monumentelor istorice dedicate eroilor neamului românesc. Sentimentele înălțătoare ne învăluie inimile, care vibrează pe acordurile profunde ale Imnului Eroilor. De fiecare dată parcă retrăim momentele dramatice prin care-au trecut eroii noștri, care „s-au soldat cu nenumărate pierderi de vieți omenești” pe fronturile triste ale țării. Rememorăm, atât cât ne stă în putință, clipele în care gloanțele nemiloase au străpuns trupurile nevinovate ale soldaților din primul și cel de-al doilea război mondial. Nu sunt străine de noi nici alte războaie în urma cărora frați de-ai noștri ,,și-au dat viața pentru glia străbună”. La Oarba de Mureș au murit mii de soldați în mod dramatic, din cauza aplicării unor tehnici de luptă sinucigașe. Se spune că acolo trădarea și-a făcut loc în sufletul pestriț al unui comandant iresponsabil lipsit de frică și credință în Dumnezeu.
Mulți, foarte mulți români au murit cu credința de netăgăduit pentru patrie, iar în sufletele lor aflate în fața morții stăruia dorul de: casă, familie, iubită sau ulița copilăriei. Nicio avere nu a fost mai mare pentru ei decât aceste nestemate ale permanenței vieții pe aceste meleaguri binecuvântate de bunul Dumnezeu. Comemorarea eroilor în zilele noastre este încununată în fiecare an de milioane și milioane de coroane de flori, dar și de participarea armatei și a populației din toate localitățile patriei. Impresionante sunt cântecele patriotice intonate de Ziua Armatei Române, care reușesc să rezoneze cu inimile celor prezenți, în luna lui octombrie a fiecărui an, în preajma monumentelor dedicate eroilor neamului românesc.
Peste toate aceste momente delicate și pline de o sensibilitate patriotică inedită se-nalță și poeziile dedicate eroilor neamului românesc. Una din poeziile de referință, memorabilă, este și aceea scrisă de comandorul în rezervă, aviator Adrian Mierluşcă, scriitor militar: ,,Eroii noştri sunt stejari şi vulturi/Şi flori de câmp, tot câmpul românesc;/De două mii de ani şi mai din urmă,/După furtuni, aici se regăsesc!/Când ridicăm un bulgăre de glie,/ În el respiră-un frate legendar;/El s-a luptat, cât l-a ţinut fiinţa,/Să ţină vie borna la hotar!/Eroii noştri n-au fost supraoameni / Şi nu şi-au vrut din marmore statui;/Ei năzuiau să-şi crească rodu-n brazdă,/Să nu devină prada nimănui!/Şi mai doreau acelor dragi de-acasă/Să nu le fie sufletul durut/Atunci când coasa seceră destine,/Cu sunetul viorilor de lut…/ Eroii noştri sunt stejari şi vulturi / Şi flori de câmp, tot câmpul românesc; /Când sfărâmaţi un bulgăre de glie,/Să ştiţi că-i trup din trupul strămoşesc!/Şi când priviţi în zarea neumbrită,/ Peste meleaguri sfinte care dor,/Să vă-ncălzească bunii şi străbunii,/Ce ard lumini nestinse-n Tricolor…”.
O mărturie istorică impresionantă am descoperit-o în satul Gerăușa. Oamenii locului poartă în amintirile lor ziua plină de amărăciune și păcat în care câțiva soldați au fost pur și simplu măcelăriți de un lunetist din cel de-al doilea război mondial. Acest lunetist sadic s-a instalat în turla bisericii din satul Gerăușa, de unde, fără milă, i-a secerat pe câțiva soldați aflați pe linia frontului. Au fost momente dramatice pentru camarazii implicați în operațiunile de luptă din acest sat românesc de pe plaiurile pașnice ale Codrului milenar. Din nefericire, spre sfârșitul războiului, între anii 1944 – 1945, au existat astfel de sacrificii de care-și amintesc doar localnicii din satele pe unde a trecut linia nemiloasă a frontului. Se spune că:,, Cea mai veche carte în care-s scrise nume de eroi este GLIA STRĂBUNĂ”.
În zilele noastre trăiesc printre noi în continuare români, care sunt niște adevărați eroi. Modești din fire, ei nu se afișează în spațiul public pentru a-și scoate în evidență calitatea de erou, dar acționează pentru ca sentimentul nobil al dragostei pentru patrie să nu piară, să nu fie copleșit de profitorii democrației confuze. Eroii din zilele noastre mențin vie flacăra patriotismului autentic românesc în care strălucesc mesajele nemuritoare din trecut lăsate nouă moștenire de-a lungul veacurilor. Peste vreme dăinuie ca un jurământ de credință versurile din poezia PUI DE LEI, scrisă de Ioan Nenițescu:,, Eroi au fost, eroi sunt încă/ Ș-or fi în neamul românesc,/Căci rupți sunt ca din tare stâncă/ Românii orișiunde cresc...!”.
Dumitru Ţimerman
