În timp ce unii politicieni se ocupă de „toxicitatea” politică a unor parlamentari şi de organizarea alegerilor parlamentare, spaţiul public a fost şi este infestat de informaţii cu nemiluita despre starea mortalităţii din vremea pandemiei. Foarte mulţi români au intrat în panică, iar disperarea se ascunde în sufletele celor care lucrează de acasă sau pur şi simplu stau în aşteptare. Ce-o să fie, ce-o să fie ?, se întreabă foarte mulţi români. Este aşteptat vaccinul ? Datele statistice difuzate pe posturile de televiziune sunt detaliate în mod excesiv, iar spaţiul alocat evidenţei infectării populaţiei cu Covid-19 este de-a dreptul şocant. Nimeni nu se impune, în mod elegant cu multă înţelepciune, pentru ca ştirile despre pandemie să fie limitate ca timp de difuzare, dar mai cu seamă informaţiile ar trebui verificate şi nu inserate de-a dreptul brute în tot felul de ştiri, care au menirea să creeze mai mult senzaţie decât o informare corectă, benefică pentru populaţie. Ce să facă românii cu astfel de informaţii statistice sterile? Acestea ar trebui să ajungă la decidenţii care au menirea să găsească tot felul de idei administrative şi medicale menite să reducă numărul deceselor. La toate acestea se adaugă tot felul de crime şi evenimente negative, care şochează telespectatorii, dar care, totuşi, primesc în dar, parcă, un avertisment înainte de a fi difuzată senzaţionala ştire.
Unde sunt psihologii, psihiatrii, politicienii şi alţi specialişti în domeniu, care au puterea de a atenua într-un fel sau altul impactul năucitor pe care aceste ştiri demoralizatoare îl au asupra populaţiei ? Românii au nevoie de îmbărbătare, de încurajare şi mai ales de soluţii, care să le confere siguranţa asupra vieţii lor. Pe un post de televiziune, o doamnă curajoasă, care a participat la o emisiune de dezbatere pe tema pandemiei, era contrariată de faptul că nu se întreprinde aproape nimic pentru a diminua cât mai mult efectele acestui virus, care a pătruns în minţile, viaţa şi casele românilor. Dânsa îi acuza pe unii politicieni că se preocupă mai mult de „ciolanul lor” şi de politică, decât de identificarea unor soluţii eficiente la problemele cu care se confruntă medicii din spitale şi familiile celor care au membri infestaţi.
În ştirile difuzate zilnic pe posturile de televiziune, de parcă am viziona în direct o Revoluţie, nu apar informaţiile defalcate în ceea ce priveşte rata mortalităţii. Pe bună dreptate, unii români vorbesc despre acest aspect extrem de important, că doar nu toată lumea moare de Covid – 19 în România. Adevărul e că în mai toate ştirile difuzate la ore de maximă audienţă se vorbeşte numai şi numai de numărul infectaţilor, care au murit din cauza acestui virus. Mai mult, pentru a impresiona telespectatorii, se fac tot felul de comparaţii spectaculoase cu statisticile din alte ţări. Un ziarist realist a afirmat şi el, într-o emisiune televizată, că testele Covid – 19 nu fac diferenţa dintre o viroză respiratorie, gripă, pneumonie sau chiar o simplă răceală. Toţi cei testaţi, care au aceste afecţiuni, zice-se, intră în categoria celor infestaţi cu Covid-19. Nu mai vorbim de „ceaţa” din ultimele zile, care în opinia unor medici ar fi influenţat decesul unor bolnavi internaţi în spital.
Orice s-ar spune pe posturile de televiziune, prin intermediul acestei avalanşe de informaţii brute referitoare la evoluţia în România a mortalităţii, românii „au fost băgaţi în ceaţa” îngrijorărilor, iar starea de teamă este intensificată în fiecare zi. La toate acestea se adaugă duelurile politice ale unor politicieni iresponsabili, care consideră că prin intervenţiile lor denigratoare vor câştiga un capital electoral acum în vremea pandemiei. Pe ce logică se bazează încrâncenarea unor politicieni de a organiza în decembrie alegerile parlamentare? În opinia doamnei curajoase, despre care am pomenit, se precizează că: ,,Dacă vor fi alegerile în decembrie, ianuarie, februarie sau martie… cine vrea să te voteze o să te voteze, iar cine nu, nu !”. Poate aceşti politicieni îndârjiţi au alte statistici în ceea ce priveşte rata mortalităţii. Cele reale, desigur, şi nu cele de spectacol mediatic difuzate zilnic conform zicalei: „Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă!”.
Dumitru Timerman
