Ar trebui să ţinem minte următoarele cuvinte, care ne dau speranţa, oare deşartă?, a intrării României pe drumul normalităţii economice. Aceste deziderate se vor materializa în mult aşteptata prosperitate şi bunăstare dăruite poporului român?:,, Acest buget este un buget care trebuie să pună bazele unei relansări economice a României, asigurării unei creşteri economice rapide care, în perspectivă, să permit creşterea veniturilor pentru români, indiferent din ce categorie socio-profesională sunt, pe baze economice reale…“. Sperăm că aceste ,,veşti bune” să nu fie asemănătoare cu promisiunile deşarte uitate prin sertarele ,,politrucilor” entuziasmaţi de mirajul Puterii absolute. Vom trăi, sperăm, şi vom vedea care vor fi rezultatele economice „rapide” şi spectaculoase peste aproximativ un an, mă rog, poate doi, trei...Pe lângă alocările bugetare, care se anunţă a fi de 60 de miliarde...ar trebui să se ţină cont şi de analizele economice reale şi pertinente, care să se constituie ca premise esenţiale în luarea unor decizii strategice în ceea ce priveşte drumul spre normalitate. Crearea unui sistem economic viabil pentru România, care să aducă bani la buget prin stimularea producţiei şi exporturilor, pe lângă: taxe, impozite, amenzi, disponibilizări şi reduceri de salarii. Bogăţiile României ar trebui exploatate numai şi numai de firme româneşti cu capital de stat. Aceste bogăţii reprezintă avuţia naţională a acestei ţări şi nu „carnea de tun” a jefuitorilor de ţară. Aceasta este şi dorinţa oamenilor înţelepţi din popor, fie ei ţărani sau intelectuali.
„Încurajaţi şi protejaţi producţia internă românească prin taxe vamale similare practicate de alte state, pentru a contracara concurenţa neloială”! – spun producătorii indigeni. Parteneriatele mixte, private şi de stat, gândite în sistemul economiei de piaţă, ar trebui să fie încurajate în această etapă a „acumulării sălbatice” de capital. La sate sunt proprietari, care vor să-şi dea pământul în administrarea primăriilor. Parteneriatele ar putea rezolva această dorinţă a oamenilor? Lăsaţi privaţii să se dezvolte liber! Statul să le acorde mai multe facilităţi oamenilor de afaceri în vederea încurajării producţiei româneşti. Nu-i mai sufocaţi cu o fiscalitate labilă şi stufoasă. Altfel încurajaţi şi mai mult evaziunea fiscală. Foşti administratori au închis firmele şi lucrează la negru. Nu mai sufocaţi s.r.l.-urile cu controale şi amenzi fără să se ţină cont de problemele reale cu care se confruntă micii întreprinzători particulari. Îndrumaţi-i pe administratori şi studiaţi cauzele evaziunii fiscale, ca să puteţi regândi strategia fiscală. Prin mijloace coercitive excesive încurajaţi: munca la negru, închiderea sau suspendarea activităţii unor firme, iar încasările la bugetul consolidat al statului vor scădea de la un an la altul. E nevoie de o relaxare fiscală eficientă.
De ce nu revizuiţi legile neclare, care lasă loc de mai multe interpretări şi nu sunt funcţionale pe deplin? Amendaţi-le! Legile noi trebuie să fie ancorate în realităţile actuale trăite de poporul român. Metodologiile de aplicare trebuie să apară împreună cu legile, nu după vremuri îndelungate. Până şi celebrul „troc” ar putea aduce mari beneficii României. Trăim vremuri de conjunctură, în care intervenţia statului, dozată şi bine calculată, ar trebui să încurajeze cercetarea românească pentru a „scoate la iveală” valorile ascunse ale: gândirii economice, inventatorilor şi inovatorilor. Această idee „forte” a creaţiei ştiinţifice a dus la constituirea Uniunii Europene, în jurul căreia „gravitează” şi alte deziderate de dezvoltare economică. Numai prin invenţii şi inovaţii, afirmă analiştii economici, se poate crea o producţie eficientă, prin intermediul căreia putem deveni concurenţi de temut pe piaţa europeană şi, de ce nu, mondială.
Problema e că sunt foarte mulţi oameni de bine în România, care gândesc la fel, dar stau deoparte sau pleacă în străinătate. Intervenţiile oamenilor, bine pregătiţi din punct de vedere profesional, cu conştiinţă şi talent ar putea descătuşa inteligenţa autentică românească, care momentan se află în stare latentă sau în expectativă. Trebuie să existe mai multe soluţii, oferite şi de alţi români de bine din Diasporă, pentru a ieşi din „carcera” supravieţuirii de subzistenţă a multor români din ţară. Ne-am săturat să stăm în faţa străinătăţii cu capul plecat şi depersonalizat, ca şi „ghiocelul” abia ieşit de sub zăpadă. Unii reprezentanţi ai Diasporei afirmă cu tărie că românii au nevoie de o nouă unitate calată pe puterea invincibilă a atitudinilor constructive vehemente.
Dumitru Țimerman
