Joaca de-a transparența politică angrenează informații preferențiale, care ascund în spatele lor interese nebănuite. De departe se observă faptul că această transparență este trunchiată, unilaterală și chiar provocatoare. Selecția mesajelor este direcționată în așa fel încât efectele în plan social să fie pasagere și de fațadă. O transparență obiectivă și completă ar crea premisele coagulării unor decizii politice corecte, care să ofere soluții obiective în vederea rezolvării năzuințelor existente în comunitățile locale. Acuzațiile, care incriminează pe anumiți politicieni, din care reiese că nu există transparență la nivelul unor instituții, plasează populația în sfera incertitudinii, a nesiguranței și neîncrederii. Multe decizii politice actuale nu sunt suficient de bine argumentate, lipsa de transparență este evidentă, dacă luăm în considerare că o parte din aleșii poporului sunt ignorați și persiflați cu invective josnice.
Multe decizii politice lipsite de transparență s-au materializat deja în bugetul aferent anului 2021. Unele dintre ele sunt rodul „șușotelilor” din culise sau poate rezultatul unor „comenzi secrete dubioase”, care vizează probabil anumite perspective premeditate. Poate justiția va face ordine în ceea ce privește aceste decizii politice, totuși unilaterale, lipsite de consensul deplin al tuturor forțelor politice reprezentate în Parlamentul României? În acest „amalgam politic” din România, îmbrâncelile între decidenții majoritari devin mari semne de întrebare pentru opozanții care se află în expectativă și militează pentru schimbarea unor mentalități revanșarde. E umilitor pentru politicieni, care au obținut rezultate remarcabile în alegerile parlamentare, să asiste la o ignoranță plină de răutate, lipsită de o conciliere inteligentă și constructivă.
E nevoie de anumite formule politice de atitudine necesare contracarării acestui ,,război ofensiv” nejustificat, plin de batjocură, îndreptat împotriva politicienilor lipsiți de puterea de a-și exercita pe deplin „misiunea nobilă” de parlamentari români. Nimic de zis!, tentativele în acest sens sunt demne de aprecierile politicienilor profesioniști. Consider că ar fi binevenită consultarea unor juriști cu experiență. Poate aceasta ar fi o alternativă absolut necesară pentru a schimba în mod constructiv „jocurile meschine” și defăimătoare ale unor „politruci parveniți”.
Ar fi nevoie de o schimbare radicală de strategie, care să se materializeze printr-o trecere de la stadiul preponderent de constatare și analizare a unor decizii politice tendențioase, la un „plan de acțiune” bine ancorat în legislația actuală. Identificarea unor ,,căi de atac” eficiente, bine argumentate, ar coincide cu celebrele cuvinte: șah-mat! Prin intermediul acestui „atac” concentrat, îndreptat împotriva inechității decidenților minoritari coalizați, s-ar putea „naște” mult așteptatul echilibru al forțelor politice. În urma acestei tentative constructive ar putea apărea „la orizontul așteptărilor” mult dorita armonie și pace politică. Una este să iei decizii în timp ce te lupți cu niște prejudecăți inventate de mințile rătăcitoare ale Democrației și alta este „să lucrezi în echipă” cu niște colegi parlamentari bine intenționați, care au o experiență profesională de netăgăduit.
Dumitru Ţimerman
