În mod sigur cei mai în vârstă își amintesc de trenurile de cale ferată îngustă, mocănițele de odinioară din zona Sătmarului, care erau botezate „Zsuzsi” (Juji) în semn de apreciere și respect, o alintare din partea călătorilor și a locuitorilor din zonă. Azi pot fi considerate „Comori ale Sătmarului”.
Construirea liniei cu ecartament îngust (760 mm), aprobată în ianuarie 1899, a durat până în anul 1900, linia Satu Mare – Ardud fiind construită de către Societatea Căilor Ferate Locale Satu Mare-Ardud pe o lungime de 28,9 km. În acea perioadă transportul feroviar nu era o noutate în Satu Mare, lina ferată cu ecartament normal Debrecen-Valea lui Mihai-Carei-Satu Mare fiind inaugurată în data de 25 septembrie 1871. În anul 1899 a fost inaugurată actuala gară de trenuri, proiectată de către inginerul Pfaff Ferenc, una dintre cele mai mari și mai moderne stații din acele timpuri. Zsuzsi a asigurat accesul spre orașul Satu Mare din mai multe direcții, una dintre liniile sale fiind cea de la Ardud, deschisă pentru circulație pe 14 iunie 1900.
Privind forma sa de proprietate, inițial linia a aparținut atât constructorului, cât și administrației Căilor Ferate Maghiare (MAV). Prin convențiile din anul 1926, statul român a cumpărat majoritatea acțiunilor Societății Locale Unite Sătmărene, iar în anul 1939 a fost cumpărat întreg patrimoniul societății. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940 și până în toamna anului 1944 linia a fost administrată din nou de MAV, iar după încheierea războiului linia a reintrat în administrarea Căilor Ferate Române. Pe relația Ardud, Zsuzsi a pornit din fața Gării Satu Mare, de lângă Grădina Romei, acolo unde azi se găsesc stațiile Autogării. Trenulețul a traversat orașul, prin zona centrală. Linia a fost proiectată pentru o sarcină de circa 5,5 tone pe osie și o viteză maximă de circa 30 km/h. În interiorul orașului, timp de 6 ani, în perioada anilor 1900 – 1906, linia de cale ferată îngustă îndeplinea și funcția de linie de tramvai electric, pe care circula simultan atât tramvaiul, cât și Zsuzsi cu vagoane pentru călători, care mergea în continuare prin Satu Mare-Ferăstrău, până la Ardud.
După desființarea traseului de cale ferată din oraș, linia spre Ardud pornea din fața Gării Satu Mare, traversa Someșul pe podul de cale ferată, până la gara Ferăstrău era un traseu de linie încălecată, linia îngustă fiind între liniile cu ecartament normal. Pe acest traseu trenulețul avea stații la Satu Mare, Satu Mare Ferăstrău, Cionchești, Lipa, Viile Satu Mare, Cetatea Ardudului și Ardud.
Pe parcursul anilor, pentru remorcarea trenurilor de călători și marfă se foloseau următoarele tipuri de locomotive: locomotive cu abur din seria 389, 490, 491, 764, automotoare cu abur, fabricate la uzinele Ganz din Budapesta, iar între anii 1968 – 1976 la remorcarea trenurilor s-au folosit și locomotive diesel L 45 H.
La construcția liniei, stațiile erau pevăzute cu birouri de mișcare, cabine de acari, linii pentru manevră și încrucișări de trenuri, magazii de mărfuri, cheiuri de vite, rampe de încărcare - descărcare, erau asigurate cu semnale Banovici și încuietori cu chei fără bloc, iar din 1972 s-au utilizat semnale mecanice.
În anul 1975 exista la Ardud un district de întreținere a liniei, cu personal calificat, materiale și unelte pentru aceste lucrări de reparație și întreținere a liniei înguste. Dispunea și de un vagonet motor pentru transportarea materialelor și muncitorilor. Șeful de district avea în dotare un triciclu cu care parcurgea traseul verificând starea căii.
Cu ocazia unor lucrări de sistematizare din municipiul Satu Mare, precum și a traficului spre aeroport, din 20 februarie 1976, Zsuzsi nu a mai legat municipiul Satu Mare de Ardud. Până în 1990 a mai rămas o linie ferată îngustă, care traversa Ardudul, aceasta circulând pe relația Ghilvaci-Ardud- Ardusad, urmând cursul Someșului. Ultima linie ferată îngustă care venea până la Satu Mare a pornit din gara Sângeni și circula la Bixad.
Nicolae Ghisan
