Pe drumul dintre Carei și Tășnad, aproape la jumătatea drumului, se află comuna Căuaș, unde putem face un popas la Complexul Memorial ,,Ady Endre”. La data de 22 noiembrie 1877, se naște marele poet Ady Endre în Mecențiu (acum - localitatea Ady Endre). Zona aceasta era una oarecum neprielnică din punct de vedere geografic și al agriculturii, astfel că oamenii nu aveau o situație economică foarte bună.
Totuși, tatăl lui Ady Endre susținea că rădăcinile lui sunt nobile, iar mama sa provenea dintr-o familie de preoți. Cei doi frați, Endre și Lajos au fost trimiși să facă școli de renume pentru a ajunge ,,domni”. Dorința de apartenență la înalta societate s-a transmis din tată în fiu, Ady Endre ajungând astfel să își dorească la rândul lui acest lucru. Lucrările lui sunt influențate pe de-o parte de sentimentul de frustrare socială pe care a ajuns să îl simtă, iar pe de altă parte, atitudinea lui artistică a fost inspirată de legătura sa profundă cu meleagurile natale. Trecerea în neființă a poetului declanșează un adevărat cult pentru acesta, fiind manifestat prin reeditarea întregii sale opere și prin pelerinaje și evenimente omagiale la casa lui natală.
Casa cea nouă de tip conac a fost ridicată în 1911, casa cea veche ajungând să servească scopurilor gospodărești, iar mai târziu fiind lăsată prin testament de către mama lui Ady Endre, slujitoarei sale îndrăgite, Katica Kovács. În anul 1953, casa a fost distrusă de un incendiu, ulterior, fiind renovată și transformată într-un muzeu, datorită eforturilor depuse de Aurel Popp, vechi prieten al familiei. Casa și muzeul memorial au fost inaugurate la 22 noniembrie 1957, la aniversarea a 80 de ani de la nașterea poetului.
Complexul Memorial ,,Ady Endre” împreună cu expoziția aferentă, au fost reabilitate de Muzeul Județean Satu Mare în anul 2014.
Ady Endre spune despre casa în care a copilărit că ,,era destul de mică, cu două camere și pridvor, bucătăria și cuptorul fiind în altă clădire. Părinții au amânat an de an construirea noii locuințe, așteptând vremuri mai bune.” (Adi Lajos: Ady Endre. Budapest: Amicus, 1923).
Casa veche, construită după tipologia locuințelor ţărănești, este acoperită cu trestie și este formată din trei încăperi. În camera din faţă sunt expuse piese de mobilier caracteristice camerei curate. Tinda, unde se află intrarea în casă, este amenajată cu obiecte casnice prezentând o bucătărie cu horn liber. Ultima cameră adăposteşte patul în care, după tradiție, s-a născut poetul şi vitrina cu documente şi fotografii personale. Pe frontonul principal al casei se află un basorelief al lui Ady Endre, datând din anul 1935.
Casa mare (nouă) a fost realizată după modelul conacelor, are trei camere, un hol și o bucătărie. Pe fațada principală regăsim o verandă închisă. În prima şi a treia cameră sunt expuse fotografii, scrisori adresate poetului, dar şi alte documente. În a doua şi ultima încăpere sunt etalate piese de mobilier, obiecte decorative şi casnice, caracteristice epocii în care a trăit poetul. Interioarele sunt amenajate cu piese de mobilier ale familiei, obiecte personale și fotografii cu membrii familiei. Mobilierul original din camera poetului a fost donat de familia acestuia în perioada interbelică, dar atmosfera a fost reconstituită prin memoria timpului inspirată de fotografiile de epocă.
Curtea în care se află cele două case este una mare, liniștită și foarte îngrijită, loc în care puteți să vă relaxați sau să faceți un picnic, existând un spațiu amenajat și pentru asemenea activități. Dacă mergeți cu cei mici, nu vă faceți griji, vor avea suficient spațiu de joacă și se vor bucura de atmosfera de acolo. Pentru programarea vizitei, vă rugăm să vă adresați doamnei Szilágyi Enikő, la numărul de telefon 0744869396.
Ochiu-i sever nici nu tresare:
N-a mai fost sat s-aștepte cu-atâta-nduplecare
Un orășean pribeag.
Tainice plase-ntinse pentru mine
Și dacă-mi dau genunchii să se-nchine
Păcatele-mi le uită.
Eretic sunt și sunt risipitor
Însă acolo-s căinat cu dor
Pe mine satul meu m-așteaptă.
Parcă văzându-mă în scutece iar
Și un sfârșit veșted și amar
Îl văd cum îmi surâde
,,Copile, odihnește-te” o să-mi spună,
,,Împacă-te cu inima-mi străbună,
Și lasă-te pe umărul meu tare.”
M-alintă,-ngână-n vise mă coboară
Și sfinte, pașnice puteri de țară
Pe inimă mi se vor așeza.
Și ca de blânda mamă pedepsit,
Sărman copil
Și plâns și obosit -
Așa voi adormi pe veci.
Ady Endre, ,,Mă întorc în satul meu acasă”
(Traducere de Paul Drumaru)
Andreea Elena Ionetecu
Biroul de Turism Cultural Satu Mare
