Pe bune, iată afirmațiile pline de ironie ale unui deputat român în urma votului ,,Raportului Matic” din Parlamentul European:,,...noi, tații, putem împărți cu voi, mamele, de astăzi, povara alăptării. Unii s-au smintit de tot.” Nu e de mirare că deputatul în cauză a făcut o astfel de afirmație, mai ales că ,,documentul cu pricina” se referă la: ,,situația drepturilor sexuale și reproductive din UE, din perspectiva femeii...” și mai prevede că avortul este ,,un drept fundamental al omului”, iar ,,bărbații pot să nască copii...”. Pentru foarte mulți români asemenea IDEI votate de Parlamentul European sunt probabil revoltătoare, care plasează în atenția publică anumite drepturi sexuale exagerate la scară europeană.
Nu ar fi mai bine ca astfel de ,,drepturi” să fie discutate ,,cu ușile închise”, pentru protecția receptorilor, care sunt de toate vârstele? Ce să înțeleagă tineretul român și european din toată această ,,poveste” a raportului Matic (...,,după numele inițiatorului, europarlamentarul croat Predrag Matic”)? Mulți dintre noi au trăit sentimente unice legate de prima iubire, de primul dor, de prima declarație de dragoste... și-am descoperit treptat-treptat ce înseamnă dragostea pură dintre un băiat și o fată... Am avut parte și de educație sexuală în școlile primare, dar aceasta a fost prezentată cu delicatețe de profesoara de biologie sau de diriginte. În anumite țări, se spune că educația sexuală dusă până la extreme se promovează cu seninătate astfel încât tineretul este ,,educat” în mod ,,forțat” să creadă că aceasta este ,,normalitatea vieții de cuplu”, indiferent de sex. Unii au luat în derâdere deviațiile sexuale și afirmă în mod satiric: ,,Ce contează sexul când iubești?!”. Iubirea este transformată într-o pasiune pasageră greu de imaginat, cu consecințe dezastruoase asupra comportamentului uman și repercusiuni negative asupra constituirii familiei tradiționale.
Curios rămâne faptul că în Parlamentul European nu a fost prezentat și un raport al creștinilor europeni, care să contracareze și să prevină degradarea morală și psihică a tineretului. Din punct de vedere al credinței în Dumnezeu, de pildă, tineretul ar trebui să cunoască foarte bine care sunt consecințele morale ale avortului, despre care se spune că este ,,un drept fundamental al omului”? Ce ne facem cu consecințele ulterioare ale avortului, care se reped ca niște ,,vipere” asupra femeilor și fetelor? Cine le va apăra de procesele de conștiință, care pot apărea după un avort? Parlamentul European? Am întâlnit o mamă, care avea patru copii, iar înainte de a muri a mărturisit cu lacrimi în ochi că-i pare nespus de rău că a avortat la un moment dat...Această mamă spunea că a ascultat de ,,cuvintele otrăvitoare” ale unei vecine, fără frică de Dumnezeu. ,,Tot restul vieții am regretat acel avort...”a spus cu vocea gâtuită de emoție, această mamă aflată pe patul de moarte...Așadar, avortul... ,,este un drept!”, dar cine elimină consecințele sale psihice ulterioare...? Este foarte greu să nu poți dormi noaptea cu gândul la acel avort săvârșit în clipele de rătăcire ale vieții...
O doamnă psiholog spunea de avort că în majoritatea cazurilor, mai devreme sau mai târziu, acesta poate duce la suicid. Au existat cazuri în care femeile sau tinerele care au săvârșit un avort n-au mai suportat povara proceselor de conștiință și au ales să-și curme viața. Nimeni nu le-a putut consilia îndeajuns de bine pentru ca ele să uite de acel gest necugetat al avortului. Despre aceste efecte negative ale avortului nu s-a vorbit în Parlamentul European înainte de a vota ,,Raportul Matic!”. Să nu mai vorbim despre îmbolnăvirile fizice ale mamelor, care au ales ,,calea avortului” pentru a scăpa de un copil, cum se spune, ,,nedorit...”. Pe lângă raportul creștinilor, ar fi trebuit prezentat în Parlamentul European și un raport al psihologilor, pentru a echilibra balanța libertății avortului, dar și pentru conștientizarea potențialelor ,,iubitoare” de avort... Fiecare copil nou-născut are loc sub ,,soarele” credinței în Dumnezeu. A curma viața unui copil prin avort este până la urmă ,,o crimă împotriva umanității”. Cât despre încurajarea lui, ce să mai vorbim? Înainte de a lua o decizie extremă, în ceea ce privește avortul, să nu uităm cuvintele din popor, pline de înțelepciune și umor: ,,Ce-și face omul cu mâna lui... se cheamă lucru manual.” ,,Unii s-au smintit de tot...”.
Dumitru Țimerman
