Satmar Hasidismul este o ramură a iudaismului ultra-ortodox, fondat de Rabbi Moshe Teitelbaum (1759-1841), Rabinul din Sátoraljaújhely din Ungaria. Descendenții săi au devenit conducători ai comunităților Máramarossziget (acum Sighetu Marmației) (numit “Siget” în idiș) și Szatmárnémeti (acum Satu Mare) (numit “Satmar” în idiș). Ca și alți evrei Hasidici , Satmar Hasidim abordează iudaismul cu bucurie. Membrii săi se opun tuturor formelor de sionism (laicism iudaic).
Un personaj important este rabinul Yoel (Joel) Teitelbaum (1887-1979), unul dintre descendenții rabinului Moshe Teitelbaum, care a condus mișcarea lui Satmar Hasidic în timpul României Mari, dar și a ocupației hortyste, respective a Holocaustului.
Este o figură de o importanță majoră în perioada renașterii postbelice a curentului hasidic, el a adoptat o idee strict conservatoare și izolaționistă, respingând modernitatea. Teitelbaum a fost un adversar feroce al sionismului, pe care l-a descris ca fiind inerent eretic.
Yoel (Joel) Teitelbaum a devenit în 1920 rabinul oraşului Carei, iar în 1928 a fost chemat să ocupe funcţia de mare rabin al oraşului Satu Mare, însă o parte dintre evreii de aici au refuzat numirea lui în această funcţie. Abia în 1934 a reuşit să vină în oraşul de pe Someş. De-a lungul anilor rabinul Teitelbaum căpătase o notorietate atât de mare încât regele Carol al II-lea a vrut să-l cunoască personal.
În data de 2 noiembrie 1936, aflându-se în drum spre Cehoslovacia unde se deplasa pentru o vizită oficială, regele s-a oprit la Satu Mare cu scopul de a-l cunoaşte pe celebrul rabin.
Anii războiului și plecarea în Israel a rabinului sunt învăluiți în mister. Toată lumea știe că în 1944 acesta a ajuns în Elveția, dar sunt cel puțin două versiuni. Prima spune că în ianuarie 1944, când Ardealul de Nord era sub dominația horthystă și au început să-i adune pe evrei din ghetouri spre ai trimite în lagarele de exterminare, rabinul Joel Teitelbaum i-a strâns pe evrei în sinagogă și le-a spus că trebuie salvată sămânța lui de rabin și și-a împărțit puterea religioasă: unul dintre frați săi a preluat Satu Mare și ceilalți au rămas în Sighetul Marmației.
Atunci Joel a plătit naziștilor o sumă imensă, nu a declarat niciodată cât, în diamante și în banii de atunci, probabil dolari, și a plecat cu trenul pe ruta Cluj, Budapesta, Viena și Zurich. Se pare că au mai fost și alți evrei care au plătit naziștilor și au avut voie să se salveze.
O altă versiune spune că în timpul războiului, Teitelbaum a petrecut timp în lagărul de concentrare Bergen-Belsen și că a fost salvat de la moarte în iunie 1944, în urma unei înțelegeri secrete. Vagonul în care se afla rabinul nu a mai ajuns la Auschwitz, fiind îndreptat spre Elveţia. Potrivit istoricilor, la mijloc a fost vorba despre și de o înţelegere între şeful mişcării sioniste de la Budapesta, Rudolph Castner şi un adjunct al lui Adolf Eichman. După terminarea războiului Teitelbaum ajunge în Palestina, de unde pleacă în scurt timp, împreună cu adepţii lui şi mai mulţi învăţaţi în Statele Unite ale Americii. Teitelbaum a murit în urma unui atac de cord în 1979.
Opiniile lui în schimb sunt recunoscute și urmate de mulți ultra-ortodocși evrei. De exemplu, desi a vizitat Israelul și a înființat o rețea de școli aici – rețea la care se face referire și în serialul Shtisel, în opinia acestuia statul laic este edificat de persoane nereligioase încălcându-se astfel tradiţia. Rabinul era de părere că evreii ar trebui să aibă răbdare şi să aştepte venirea lui Mesia deoarece doar acesta poate aduce un nou guvern evreiesc religios în Ţara Sfântă. Potrivit acestuia, prin formarea statului Israel se încalcă jurămintele din Talmud, adică întoarcerea evreilor în Ţara Sfântă înainte de venirea Mântuitorului. Această filozofie poartă, datorită lui Teitelbaum, particula „Satmar” iar hasidimii care propovăduiesc această idee sunt „hasidimi Satmar”.
Dincolo de aceste particularități ultra-ortodocșii am o serie de ritualuri foarte stricte. Principală este legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului evreu prin Moise. Ei nu ies din tiparul legii: legea de sabat, legea de zi cu zi, prin îmbrăcăminte, port, rugăciune, desfășurarea activităților, de la nașterea copilului, până când face majoratul. Respectă modul de a trăi, mâncarea, cum se taie mâncarea, toate aspectele. Pentru ei cele 10 porunci ale lui Moise sunt de fapt vreo 600, pentru că fiecare cuvânt din scrierile sfinte este analizat și atunci au obținut detalii, unele dintre ele chiar intime: cum să te tunzi, cum să îți lași perciunii, cum să tai barba sau cum să te îmbăiezi, cât de „necurată” este femeia în timpul ciclului menstrual, cum să se curețe etc.
În ciuda opoziției față de statul sionist, Satmar Hasidim urmărește să protejeze Țara Sfântă de secularism și vărsare de sânge însă Satmar Hasidim nu votează, nu plătește impozite, nu acceptă beneficii, nu servește în forțele armate sau nu recunoaște autoritatea instanței din statul Israel.
Sursa: historia.ro
