Cârcotașul invidios este o specie de om ciudată, cameleonică, plină de frustrări și comentarii critice sterile, satirice, răutăcioase, plin de țepe... spoite cu o grandomanie pseudo intelectuală. Cârcotașul este un: ,,...om care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit...”, iar Invidia, considerată de creștini un mare păcat, înseamnă: ,, ...a privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia...”- (după DEX). Cârcotașul invidios este un fel de struț cu șapte capete, cu ochii mai mari decât creierul, care tot timpul stă la pândă pentru a capta în ciocul lui micile greșeli aferente performanțelor profesionale ale unor semeni... Pentru a fi mai presus decât ei, cârcotașul invidios elaborează replici critice tăioase amplificate de neputința lui de a se ridica la nivelul celui pe care-l invidiază. Defilează, mai apoi, cu ele în mod discret pe la întâlniri colegiale sau în fața șefilor, sau chiar le publică în presă, pentru a-i discredita pe toți aceia care intră în sfera preocupărilor sale de cârcotaș invidios neplătit de nimeni. Plata este satisfacția unei răzbunări trecătoare...
Despre cârcotașul invidios spuneam că are mai multe capete deoarece el acționează în diferite sisteme sociale ale vieții cotidiene. Dacă ne referim la domeniul politicii, acest tip de cârcotaș invidios reușește să proiecteze o formă de subestimare uriașă adresată unui demnitar, căruia i-a fost găsită o greșeală neînsemnată. Comanda imperativă este cunoscută: ,, Găsește-i ceva lui X, ca să-l putem înlătura din calea noastră...”. Țineți minte cuvintele umilitoare create la un moment dat de un cârcotaș invidios, care au fost raportate mai departe celui care le-a comandat: ,,doftore, prostănacul”...El primește tot felul de comenzi în urma cărora foarte mulți români de bine au fost ,,maziliți” de aceste proiecții ,,îngrășate” de speculațiile cârcotașului invidios. Discreditarea în spațiul public este ținta lui supremă, iar cum lumea este plină de creduli, care nu mai verifică informațiile, dezastrele demolării unor personalități sunt incalculabile. Din cauza cârcotașului invidios au fost descurajați foarte mulți gânditori și cercetători români, care au plecat ulterior din țară și-au semnat contracte cu diverse institute de cercetare. Din cauza unor umilințe ale cărcotașului invidios, greu de suportat, au fost români care nu s-au mai întors niciodată acasă, în România...
Nu mai vorbim de campaniile denigratoare confecționate împotriva celor care încă mai reușesc să spună niște adevăruri și să dejoace anumite scenarii false. Aceștia sunt puși pe îndelete la ,,zidul execuției” clădit cu ,,mare artă” de cârcotașul invidios. Niciodată, Doamne ferește, Cârcotașul nu se uită ,,în grădina lui”, plină cu greșeli pe care nici măcar nu e în stare să le conștientizeze, deoarece el respectă indicațiile imperative ale Decidentului: ,,Prost, prost, da-i al nost’… “. Domnia sa nu dorește să țină cont de cuvintele apostolului Matei:,, De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu observi bârna din ochiul tău ?!”. Au fost cazuri particulare în care cârcotașii invidioși s-au crezut fără greșeală, dar la o analiză mai atentă a operei și biografiei lor… intelectualii curajoși le-au arătat greșelile enorme ridicole demne de ,,râsul curcii”, care circulă adeseori pe magnificul și irezistibilul Internet. Impactul asupra lor a fost năucitor. Ochii lor au devenit mai blânzi, de parcă erau în starea de ,,knockout”, asemănători cu aceia ai ,,vițelului care se uită la poarta nouă…”a conștientizării sale.
Scriitorul francez Molière a afirmat într-una din scrierile sale că: ,,Oricâte calități am avea, lumea se uită numai la defecte…”. Satisfacția crudă a cârcotașului invidios este aceea de a identifica defectele, fără să se gândească la faptul că ,,nimeni nu este fără de greșeală”. Atitudinea lui ar putea să fie una pozitivă, în sensul că un bun prieten îți spune în particular unde a-i greșit, iar tu trebuie să te corectezi pentru ca în viitor să nu mai repeți greșeala respectivă. Numele de cârcotaș invidios poate s-ar putea transforma în cârcotașul generos și discret... ,,Partea întunecată” a strategiei cârcotașului invidios este de a-i face de râs, de a-i face să sufere, de a-i descalifica pe toți care se află sub semnul proverbului: ,,Numai cine nu muncește, nu greșește!”. Vestea bună circulă ,,cu viteza melcului” în societatea noastră, în timp ce vestea rea este de zece ori, cel puțin, mai mediatizată în spațiul public și ,,cercurile înalte” decizionale. Etichetele negative, date de cârcotașul invidios, sunt greu ,,de răzuit” din mintea celor care efectiv se bucură de greșelile și condamnările injuste ale unor oameni cu suflete și idei de aur. Poate ar trebui să ținem cont de o recomandare înțeleaptă: ,,Omule, nu te uita ce vorbește. Uită-te cine vorbește!”…ca să-l poți identifica și ignora pe cârcotașul invidios și țepos...
Dumitru Țimerman
