Criterii politice sau profesionale?

Desemnarea Premierului și a echipei guvernamentale sunt obiectul unor dispute, care oscilează între criteriile politice și profesionale. Parlamentarii sunt puși în fața ,,faptului împlinit...” dacă ne referim la lista cu miniștrii supuși la vot. Confruntările politice sterile se axează pe evaluări speculative deoarece nu există o analiză diferențiată pentru fiecare candidat care dorește să acceadă la un fotoliu ministerial înainte de a ajunge pe o ,,ciornă”. Dominant ar trebui să fie criteriul profesional și nu cel politic în cazul în care urmează să fie desemnați premierul și membrii din echipa guvernamentală. În actualitate, se poate constata că desemnarea premierului este unilaterală, iar premierul are toată puterea din lume să întocmească lista cu viitorii miniștri, buni sau răi, cine să-i mai evalueze cu o profunzime profesională necontaminată de criterii politice? ,,Ministrul desemnat” se prezintă cu lista în Parlamentul României, iar aceasta va fi, la prima vedere, probabil, votată din moment ce Domnia sa face parte din sfera Majorității parlamentare. Ceilalți parlamentari, chiar dacă votează sau nu, devin simpli spectatori și eventual se vor mulțumi ulterior cu vreo câteva declarații de presă vehemente pe care nu le va mai ,,băga nimeni în seamă” după ce ,,propunerea” de constituire a noului Guvern ,,va trece de Parlament”. Această procedură anacronică se aseamănă cu expresia arhicunoscută: ,,...a pune carul înaintea boilor”. Poate ar fi necesară o regândire pe criterii profesionale a cadrului legal necesar pentru desemnarea Premierului și a echipei guvernamentale? Dacă o echipă de juriști independenți, neimplicați politic, ar gândi un astfel de cadru juridic modern, atunci parlamentarii, fie că sunt minoritari sau majoritari, ar fi nevoiți să respecte criteriile profesionale pentru formarea unui Guvern pertinent, neimplicat politic. Majoritatea în Parlament ar fi atunci aceea a Criteriilor profesionale și nu a celor politice. În acest fel, în viitor am scăpa de ,,înțelegerile politice de culise”, de moțiuni de cenzură și căderi cu nemiluita a Guvernelor, gen: ,,Guvernul 1, Guvernul 2...”. Până una-alta, asistăm la tot felul de discuții contradictorii neproductive, care nu se vor finaliza niciodată din moment ce nu există un cadru legal adecvat, dar care au tendința de a menține în continuare ,,criza politică” născută din acest ,,haos politic” stârnit sub platoșa mult râvnitei Puteri totale. Atitudinile celor care se află în minoritate sunt luate de multe ori în: derâdere, ironizate, ignorate...chiar dacă ele au în esență și soluții optime pentru formarea unui Guvern funcțional ,,stabil” dedicat cu adevărat mult invocatului Interes Național. Deciziile unilaterale se fac de multe ori vinovate de căderea unui Guvern. Superficialitatea comunicării cu partenerii politici și specialiștii este o altă cauză a nașterii unor stări conflictuale, care se finalizează cu judecata drastică a unei moțiuni de cenzură. Lipsa previziunilor și a prognozelor sunt alte două ,,slăbiciuni” ale celor care nu au capacitatea de a anticipa anumite dezastre politice. Absența temporară a Responsabilității ,,în vederea medierii” unor stări conflictuale este de-a dreptul incalificabilă. Mai dramatice sunt situațiile în care unii lideri au știut care vor fi consecințele rezultate în urma unor tensiuni politice acutizate, iar marii Decidenți nu au intervenit cu soluții conciliante. Această atitudine a indiferenței se aseamănă cu o constatare plină de înțelepciune a scriitorului indian Osho: ,,Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare. Libertatea înseamnă responsabilitate...”. Cine schimbă ,,tiparele” unor proceduri învechite în ceea ce privește desemnarea noului Premier și a echipei sale guvernamentale? Cum putem scăpa de ideea de ,,Majoritate și Minoritate” în Parlamentul României? Oare, nu Profesionalismul ar trebui să fie criteriul apolitic al deciziilor legislative luate de către parlamentari, care ar trebui să-și lepede ,,haina politică” la intrarea în Palatul Parlamentului? Dacă ne referim la căderea Guvernelor și implicit a miniștrilor, vă dați seama ce repercusiuni negative se răsfrâng asupra funcționării unui Minister? Un analist economic îmi spunea în urmă cu vreo câțiva ani despre ,,schimbările pompieristice” ale unor miniștri. În cadrul unui minister ar trebui să fie aplicat criteriul profesionalismului și nu cel politic. Unui nou ministru îi trebuie doi sau trei ani până ,,se familiarizează cu problematica existentă la nivelul ministerului”. De ce să fie schimbați ,,peste noapte” miniștri buni pe criterii politice? Dacă există miniștri, care au dovedit din punct de vedere profesional că sunt manageri excelenți și au rezultate pozitive..., de ce trebuie să mai fie înlocuiți pe criterii politice? Un ministru care ar avea o experiență profesională independentă, fără ,,influențe și comenzi politice”, de 3 – 4 ani sau chiar mai mult, cu siguranță Ministerul respectiv ar funcționa ,,la cote optime”. În urma experienței unui ministru s-ar putea ,,naște” și soluții juridice care ar iniția amendarea anumitor legi în vederea diminuării birocrației sau a altor bariere, care stau în calea funcționării eficiente a unui minister. Criteriile profesionale s-ar putea regăsi într-o legislație nouă adecvată, care ,,ar pune capăt” multor dispute politice soldate cu efecte negative asupra economiei și vieții sociale din România. Dacă nu va fi nicio schimbare, nu se va întâmpla ,,nimic nou” sub ,,soarele Democrației” de pe la noi, dar vom ,,fredona” proverbul: ,, Câinii latră, caravana trece”… Știți cine este... ,,Caravana” ? ,, Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă, ce-i?”.