Sfânta Liturghie este slujba “aşezată” şi săvârşită mai întâi de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, pentru ca, până la sfârşitul veacurilor, să se aducă în Biserică/biserică, în mijlocul credincioşilor, Jertfa Sa cea mântuitoare, pentru ca toţi credincioşii să se poată împărtăşi de ea/din ea, spre zidirea vieţii lor duhovniceşti de aici, din timpul pelerinajului pământesc, şi spre dobândirea vieţii de veci.
Sfânta Liturghie este, am putea afirma cu certitudine, “cea mai măreaţă slujbă a Bisericii”. De ce? Fiindcă în viaţa veşnică şi fericită se ajunge prin alipire şi împărtăşire cu Domnul. La împărtăşirea cu Domnul se ajunge prin dumnezeiasca Euharistie (Cuminecătură, Împărtăşanie), iar la Sfânta Euharistie se ajunge prin Sfânta Liturghie. La Sfânta Liturghie aducem lui Dumnezeu nu numai laudă şi mulţumire, ci şi jertfă, adică Jertfa cea mai curată a Trupului şi Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos. Nu este nimic mai vrednic, mai de preţ şi mai desăvârşit, ce se poate aduce lui Dumnezeu, decât această Sfântă Jertfă, care este lucrarea Mântuitorului, a Arhiereului suprem: “Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică). Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: Sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi” (Evrei VII; 24-27). Ca atare, nu este nimic mai iubit de Dumnezeu şi mai de folos pentru credincioşi ca această neprihănită Jertfă şi împărtăşirea cu ea.
Rugăciunile săvârşite în timpul Sfintei Liturghii au o putere deosebită prin apropierea de Mântuitorul. Domnul este de faţă şi cu Trupul pe Masa Sfântului Altar. El dă credincioşilor putere în această viaţă pământească şi nădejde în viaţa veşnică. El Se roagă împreună cu credincioşii. El mijloceşte pentru ei la Dumnezeu-Tatăl (“Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da… cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină”, Ioan XVI; 23-24; “Că prin El avem şi unii, şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh”, Efeseni II; 18; “Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus”, I Timotei II; 5). Împreună cu Domnul şi cu credincioşii se roagă îngerii şi Sfinţii, astfel că, la Sfânta Liturghie, sunt unite, cu rugăciunea Mântuitorului, rugăciunile întregii Biserici. În consecinţă, rugăciunile din timpul Sfintei Liturghii au mare putere, fiind deosebit de bine primite de către Dumnezeu.
Vorbind despre importanţa Sfintei Liturghii, părintele prof. Florian Nechita scrie: “În cazul Sfintei Liturghii, credinţa este cea care lucrează <<toate întru toţi>>. Participarea sau neparticiparea noastră va dovedi măsura credinţei pe care o avem. Dacă vom participa, credinţa noastră va spori şi vom dobândi cunoştinţă, întrucât <<credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos>> (Romani X; 17). Trebuie să mai spun că vizionarea Sfintei Liturghii la televizor sau ascultarea la radio sunt îngăduite numai în cazuri de mare necesitate. Un Sfânt Părinte zice că cel ce nu participă la Sfânta Liturghie este iertat de Dumnezeu numai dacă arde casa pe el şi nu apucă să iasă. Cum ar putea să se ospăteze cineva prin telefon sau radio? Cum te-ai putea veseli la o nuntă fără să participi şi să guşti din bucate împreună cu nuntaşii, doar privind ecranul televizorului? Harul lui Dumnezeu coboară doar dacă te duci şi participi efectiv. Sfânta Liturghie se află în centrul cultului creştin ortodox şi este într-o strânsă legătură cu celelalte slujbe, prin toate preamărindu-Se Dumnezeu şi sfinţindu-se credincioşii”.
Folosul sufletesc pentru cei ce iau parte activă la Sfânta Liturghie este mare. Pe lângă puterea deosebită a rugăciunilor, care este în folosul credincioşilor, din Sfânta Liturghie se poate cunoaşte învăţătura de credinţă a Bisericii: din cântări şi rugăciuni, din citirea Apostolului şi a Evangheliei, din rostirea Simbolului Credinţei, din cazanie sau din predica preotului. Pe lângă aceasta, în rânduiala Sfintei Liturghii se înfăţişează credincioşilor istoria mântuirii neamului omenesc, totul ducându-ne cu mintea la Mântuitorul Iisus Hristos şi la lucrarea Sa mântuitoare. Prin urmare, credinciosul care ia parte cum se cuvine la Sfânta Liturghie stă împreună cu Domnul Hristos, iar cel care se împărtăşeşte, acela se şi uneşte tainic cu El. Ar fi bine ca la fiecare Liturghie să se împărtaşească câţiva credincioşi, fiindcă prescura şi vinul sunt prefăcute, prin puterea Duhului Sfânt, în Trupul şi Sângele Domnului spre a-i hrăni pe oameni cu “merindea nemuririi”. De aceea, participarea la Sfânta Liturghie nu poate fi înlocuită cu o prezenţă în mediul online sau virtual, decât în cazuri excepţionale, aşa cum s-a întâmplat în perioada stării de urgenţă, generată de pandemia de Covid-19, sau în situaţia în care anumite persoane nu se pot deplasa, fiind imobilizate/paralizate la pat.
Pentru Sfânta Liturghie se impune să ne pregătim printr-o curăţire sufletească şi trupească. Creştinul, care doreşte cu tot sufletul să participe la Sfânta Liturghie, încetează încă din ajun obişnuita muncă, se înfrânează de la orice întinare, iar a doua zi, dimineaţa, se spală, se îmbracă cu haine curate şi îngrijite, se roagă, alungă din suflet orice ură şi vrăjmăşie şi aşa, cu inima curată, cu conştiinţa împăcată şi liniştită, merge la biserică, ducând cu sine, dacă poate, anumite daruri: prescură, vin, lumânări, tămâie, untdelemn. În toate duminicile şi sărbătorile este indicat să participăm, cu evlavie, atenţie şi credinţă, la Sfânta Liturghie de la început sau, măcar, dinainte de citirea Sfintei Evanghelii, rămânând până la final, deoarece numai aşa ne putem bucura de roadele duhovniceşti ale acestei slujbe dumnezeieşti.
În clipa în care intrăm în biserică, ne străduim să lăsăm la o parte toate grijile lumeşti: ne înălţăm sufletul către Dumnezeu cu deplină încredere şi întru smerenie, ne închinăm după cuviinţă, ne aşezăm la locul rânduit pentru noi, stăm cu luare aminte la sfânta slujbă şi, alături de strană, cor şi ceilalţi credincioşi, intonăm răspunsurile la Sfânta Liturghie, pătrând liniştea, ordinea şi buna rânduială a casei lui Dumnezeu, care este, totodată, şi casa noastră, noi, credincioşii, alcătuind, împreună, familia lui Dumnezeu. Pe lângă aceste aspecte, nu trebuie să uităm nicio clipă faptul că, în biserică, stăm în faţa Domnului, Care este prezent şi trupeşte (în Sfânta Împărtăşanie pentru bolnavi, care se păstrează în chivotul de pe Sfânta Masă), chiar şi înainte de prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul Său şi în Sângele Său. De asemenea, precum am menţionat mai sus, sunt prezente, în chip nevăzut, cete îngereşti, care, împreună cu preotul şi credincioşii, îndreaptă rugăciuni către Dumnezeu. În felul acesta, chiar dacă n-am fost pregătiţi în mod deosebit pentru Împărtăşanie şi nu ne-am putut împărtăşi, totuşi, la sfârşit, “ieşim de la Sfânta Liturghie mai luminaţi, mai împăcaţi sufleteşte, mai deschişi spre semenii noştri, mai îndreptaţi, mai apropiaţi cu sufletul de Dumnezeu şi mai aplecaţi către o viaţă bineplăcută Lui”, intrând în aşa-zisa “Liturghie de după Liturghie”.
Doamne, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, trăi şi mărturisi credinţa cea adevărată!
Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.“Catehism ortodox”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 89-92. 3. Pr. Prof. Florian Nechita, “Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, tipărită cu binecuvântarea P.S. Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2006, pp. 49-50.
