Întocmirea unei documentații aferente unui proiect local sau european este obstrucționată de obținerea unui număr mare de avize existente pe o listă obligatorie. Multe dintre aceste avize nu se justifică, dar cine să facă o diferențiere între avizele necesare și cele care sunt de prisos? Din cauza acestor proceduri nepragmatice sunt întârziate execuțiile efective ale unor proiecte eligibile. De aici rezultă faptul că nu există o comunicare susținută cu specialiștii care se lovesc de aceste bariere birocratice. În urmă cu vreo câţiva ani, procedurile şi cerinţele în vederea întocmirii unor documentaţii erau mai structurate. Acum, acestea au fost redefinite cu noi şi noi proceduri năucitoare pentru consultanţi şi beneficiari. Munca s-a dublat pentru foarte mulţi executanţi. Materialele trebuie prezentate în format electronic şi pe suport de hârtie. Timpii de aşteptare în vederea obţinerii unor documente sunt foarte mari. Investitorii pierd contracte, încrederea partenerilor de afaceri, pentru că nu-şi pot respecta promisiunile din cauza preocupărilor necesare pentru rezolvarea cerințelor birocratice.
Simplificarea unor proceduri necesare pentru obţinerea unui document ar putea însemna începutul diminuării dosarelor buhăite, care domină arhivele unor instituţii. Nu mai vorbim de cheltuielile enorme necesare pentru imprimare şi papetărie. Zeci de tone de dosare, care înmagazinează copii la copia copiei, străjuiesc încăperile din subsolurile vechilor clădiri. Umblă omul cu dosarele sub braţ, de la o instituţie la alta, pentru a respecta prevederile legale. Până obţine omul un document trebuie să meargă în două-trei locuri, dacă nu mai multe, pentru a procura cele necesare în vederea obţinerii avizului solicitat. Şi uite-aşa începe adevăratul „maraton” fizic şi psihologic.
De ani de zile, specialiştii din domeniul contabilităţii ,,se luptă” cu birocraţia. Ei încearcă să simplifice sistemul de evidenţă contabilă, dar şansele lor sunt „palide”. În ultima perioadă de timp a intrat pe rol sistemul electronic de contabilitate. Primii paşi s-au realizat din acest punct de vedere, iar succesele sunt remarcabile! Din nefericire, nu s-a redus volumul hârţogăriei. Dacă există un maldăr de documente, acesta este multiplicat în nenumărate alte documente, tabele şi tabelaşe cu evidenţe similare, care s-ar putea foarte bine regăsi într-un singur document. Nimeni nu s-a gândit la un sistem mai eficient, care să simplifice evidenţa contabilă extrem de stufoasă. Deasupra tuturor s-au ridicat contabilii cu experienţă, care şi-au spus de nenumărate ori „of-urile”. Amendarea legislaţiei în vederea simplificării evidenţei contabile are „viteza melcului turbat”.
Se pare că există o legătură strânsă între barierele birocratice și evaziunea fiscală. Din cauza unor cerințe birocratice nerealiste și radicale, care nu sunt în concordanță cu veniturile efective ale unor agenți economici, destul de mulți dintre ei se refugiază în zona evaziunii fiscale pentru a supraviețui de la o lună la alta. Atenție, pentru a supraviețui... Nu o dată, unii agenți economici au avut curajul să spună: ,,Dacă respectăm toate cerințele de impozitare la care se adaugă cheltuielile diverse din firmă... atunci vom fi nevoiți să închidem afacerea!”. Specialiștii în domeniul economic au avut posibilitatea să studieze diversitatea formelor evaziunii fiscale, care au atât cauze obiective cât și subiective.
În funcție de cauzele evaziunii fiscale poate că ar trebui elaborat un sistem de impozitare diferențiat mai accesibil, care să vizeze puterea de plată a întreprinzătorului particular... În acest fel, fiecare ar putea să dea la bugetul statului sumele de bani legale, iar cei care nu vor respecta noile prevederi relaxate atunci să fie supuși rigorilor legii. În noile condiții, statul ar avea numai de câștigat. Va crește numărul celor care nu se vor mai refugia ,,în brațele evaziunii fiscale” și vor plăti ,,dările la stat” cu ,,zâmbetul pe buze”. Nu este vorba aici de a apăra evazioniștii, care sunt băgați toți într-o uriașă oală a dorinței de a-i sancționa... Soluțiile coercitive ,,înăsprite” nu sunt o rezolvare pentru ceea ce se întâmplă în sfera evaziunii fiscale, care va fi apoi din ce în ce mai greu de controlat. Din unele statistici rezultă că ,,în zona gri” a evaziunii fiscale există multe necunoscute. Cine ar putea crea printr-un cadru legal adecvat o deschidere relaxată și atractivă pentru evazioniști? Adevărul e că mulți uită de expresia imperativă: ,,Gândește, mă, că doar nu ești plantă!”. Dacă încearcă unii specialiști cu experiență, care mai și gândesc, să le atragă atenția unor decidenți ,,cu ochelari de cal”, aceștia se simt lezați și repede atacă în replică cu întrebarea: ,,Mă, tu ții cu ursul?”.
Dumitru Timerman
