Aflată la 148 de kilometri distanță de Satu Mare, localitatea maramureșană Budești a fost supranumită „mica Romă“, fiindcă este aşezată într-o zonă mărginită de şapte coline, la fel ca şi capitala Italiei. Localitatea este situată la poalele munţilor Gutâi, de o parte şi de alta a râului Cosău. Cel mai vechi document care atestă existenţa Budeştiului datează de la 1361 şi este o diplomă a regelui Ludovic cel Mare. În zonă, există multe obiective turistice, printre care şi trei biserici din lemn construite în urmă cu câteva sute de ani.
În Sârbi, sat ce aparţine de comuna Budeşti, turiştii au ocazia să vadă instalaţi vechi din lemn, încă funcţionale. În gospodăria unui localnic este batoză, piuă, moară şi vâltoare, toate vechi, de pese 100 de ani. Omul are un mod aparte de a-i primi pe turişti. Cu ospitalitatea tipic maramureşeană, a făcut o instalaţie din lemn la stâlpul porţii, cu un mic robinet, de unde curge pălincă. ”Am zis să aduc o noutate. Şi văd că le place la toţi“, spune omul.
Tot la Sârbi pot fi vizitate două biserici din lemn, Josani şi Susani. Şi cum Maramureşul abundă în legende, o frumoasă poveste se leagă de construcţia bisericii din Josani şi de un loc numit „Gruiu Maiului“, unde ar fi fost o mănăstire despre care se menţionează în „Lucrarea monografică a comunei Budeşti“ de Vasile Gaftone. Acesta povesteşte că de Paşte, o femeie care făcea de pază la mănăstire în timp ce se îndrepta din Budeşti către lăcaşul de cult s-a trezit că lumânarea pe care o ţinea în mână s-a aprins din senin. Degeaba a încercat să o stingă, pentru că lumânarea se aprindea din nou. Oamenii au interpretat semnul divin prin dorinţa lui Dumnezeu de a ridica o biserică în acel loc. Aşa a apărut biserica de lemn din Sârbi Josani. Un alt obiectiv ce poate fi văzut în apropiere este biserica de lemn din Budeşti Josani (a nu se confunda cu cea din Sârbi), care a fost construită în 1643 şi unde, iarăşi o legendă, se spune că se află o parte din cămaşa de zale purtată de Pintea cel Viteaz. Tradiţia spune că însuşi haiducul şi-ar fi lăsat acolo cămaşa şi coiful după o luptă cu tătarii, în 1717.
Traseele turistice din zonă, marcate sau nu, pot fi o altă modalitate de a petrece timpul în zona Cosăului. Pentru a ajunge pe Creasta Cocoşului turiştii pot alege dintre traseele marcate cu plecare din Budeşti, Cavnic şi Deseşti. Traseul Creasta Cocoşului – Apostoli – Pasul Neteda, marcat cu bandă roşie, are o lungime de 7 km şi o durată de două-trei ore, cu plecare din Budeşti. Traseul Vârful Igniş - Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului , marcat cu bandă roşie, are o lungime de 18 km şi durază cam şase ore de mers. Plecarea se face de pe valea Marei din satul Deseşti. Traseul Cavnic – Vârful Gutâiului – Poiana Mlejniţa – Creasta Cocoşului – Vârful Hopşia – Mara, marcat cu cruce albastră, are o lungime de 16 km şi o durată de şase ore. Plecarea se face din Cavnic sau din Deseşti.
Drumul verde“ sau „Drumul moştenirii maramureşene“, realizat şi adminisrat de Asociaţia EcoLogic, conectează şapte sate şi şapte arii protejate, pe o lungime de 88 de kilometri. Pe drumul verde este interzisă circulaţia cu mijloace de transport motorizate, aici se poate circula doar cu bicicleta, cu căruţa ori pe jos. Există şi pensiuni de unde se pot închiria biciclete, pentru a parcurge traseul, iar pe parcurs, au loc mai multe opriri, în cele şapte sate: Ocna Şugatag, Budeşti, Breb, Hoteni, Hărniceşti, Deseşti şi Mara.
Tot aici găsim locul unde lucrurile alunecă la deal. Nu, nu e o glumă, ci un loc marcat ca atare pe Drumul Județean 109 F, în apropiere de localitatea Budești, între Hanu` lu` Cobâlă și Popasul Fogadau. Dacă mergi dinspre Cavnic spre Budești, vei vedea un mic indicator pe partea dreaptă a drumului, amplasat pe un copac. Vei vedea, de asemenea, și numeroase mașini oprite.
Ce face această zonă să fie una cu „șmen”? Faptul că mașinile urcă singure la deal, iar apa curge în sus contrazicând toate legile fizicii.
La început, oamenilor le era frică să vorbească despre asta, de teamă să nu fie crezuţi nebuni. S-au făcut tot felul de supoziţii, că ar fi un fenomen paranormal, că ar fi radiaţii etc. În realitate, măsurătorile prin GPS au arătat că nu e decât o iluzie optică, o zonă de pantă pe care o percepi ca fiind una de rampă. Locul a fost „marcat“ în glumă ca fiind „Zona cu şmen“, sancţionând, oarecum, autorităţile pentru faptul că nu au pus niciun indicator acolo, deşi este o curiozitate atractivă pentru turişti.
