Cred că majoritatea românilor sunt curioși să afle care vor fi rezultatele finale ale negocierilor dintre social-democrați și liberali. Această nouă ,,simbioză” politică a generat în spațiul public, pe alocuri, un optimism și o speranță în vederea cristalizării mult așteptatei ,,normalități stabile” în ceea ce privește viitoarea guvernare a României. Primele ,,premise” sunt constructive deoarece ele se pare că vizează în special marile priorități existente la nivel național. ,,Această deschidere” spre o conlucrare politică unitară și conciliantă ne duce cu gândul la ,,focusarea” atenției politicienilor pe găsirea unor soluții viabile și nu pe denigrarea și subestimarea adversarilor politici. Până acum, trebuie să recunoaștem, ,,duelurile politice” nemiloase și ,,aride” s-au concentrat pe seama ,,culorilor politice”. Au apărut și primele constatări legate de necesitatea schimbării anumitor prevederi constituționale, care sunt de fapt rezultatul identificării unor efecte nefaste aferente ,,bunei funcționări” a democrației românești. Chiar și posibila negociere a unei ,,guvernări alternative” a scos din tiparele anacronice relațiile orgolioase, egoiste și defăimătoare ale unor politicieni. A venit vremea în care asistăm ,,copăcel-copăcel” la o modernizare a gândirii și modului de acțiune ale clasei politice din țara noastră?
Există lideri politici, analiști, membri de partid și oameni de rând, care privesc de departe cu suspiciune negocierile dintre cele două forțe politice de referință ale viitoarei Puteri decizionale. În condiții normale, fără alte imixtiuni descurajatoare sau pline de un ,,șantaj” de ,,fină substanță”, negocierile ar trebui să creeze elementele noi strategice de acțiune guvernamentală menite să dezamorseze crizele existente în sistemele: medical, economic, social și din învățământ. Foarte mulți români sunt extrem de optimiști și chiar încrezători în noua posibilă ,,formulă de guvernare a țării”. ,,Negocierea este o discuție între doi sau mai mulți parteneri, un proces de comunicare structurat, prin care părțile rezolvă diferențele și conflictele care există între ele, încercând să găsească soluții acceptate de toți cei implicați. Este o comunicare interpersonală sau intergrup, care are loc pentru că o decizie afectează și alte părți sau pentru că este nevoie de rezolvarea unei dispute. Este un proces dificil care necesită însușirea unor tactici bine definite și abilități de comunicare”.
Pentru a preveni eventualele neconcordanțe, în timpul negocierilor ar trebui analizate posibilele nemulțumiri ulterioare, iar condiționarea excesivă fără echilibrele obiective a unor funcții ar putea duce ulterior la conflicte ,,greu de gestionat” de cele două forțe politice și aliații ei. Armonia unor dialoguri constructive ar fi formula optimă și necesară pentru creionarea unei guvernări echilibrate, fără ,,lanțurile grele” ale unor posibile dispute politice ulterioare. Dacă în urma negocierilor inteligente se vor stabili regulile de comun acord ale unei guvernări mature, atunci ar fi bine dacă acestea ar fi respectate și după finalizarea negocierilor. Pentru evitarea unor nemulțumiri ulterioare, previziunile pot elimina situațiile neprevăzute, care pot degenera în discuții contradictorii.
Trebuie să precizez faptul că nu oricine poate fi un bun strateg, în sensul că uneori se fac tot felul de concesii în defavoarea echipei negociatoare. Alegerea în mod superficial a colegilor pentru negocieri, numai pentru ca să nu se supere unii sau alții, chiar dacă aceştia nu au experiențe politice sau profesionale temeinice, poate conduce la un eșec al rezultatelor negocierilor complexe. În final, ne mirăm de ce am omis anumite elemente importante ale negocierii realiste sau de ce nu sunt acceptate alternativele insuficient de bine argumentate propuse de liderii negocierii. Trebuie să existe un simţ detaliului şi a situaţiei de ansamblu, în acelaşi timp, pentru a putea viza strategia perspectivei. Este foarte greu să gândeşti?! Starea de repaus a capacităţii de gândire este susţinută uneori de gândirea altora, ,,cu voie sau fără de voie...”. Aşteptăm câteodată să gândească alţii în locul nostru? Încă mai sunt politicieni, care suferă de această ,,meteahnă”, care îi ţine în sfera executantului aflat în ,,postura ghiocelui?”. Unii politicieni ,,execută orbeşte ceea ce li se spune” și fac tot felul de concesii: de frică, din dorinţa de supravieţuire şi a lipsurilor! Astfel, sunt „văduviţi” și de: gândirea unitară, strategică, independentă şi de acţiune. Fără aceste ,,avertismente”, bazate pe realităţile ,,văzute şi nevăzute” ale vieţii sociale, acești politicieni devin vulnerabili în faţa unor negocieri controversate, părtinitoare și superficiale. „Observatorii” din echipă trebuie să fie atenți la ,,mişcările” ideilor din timpul negocierii, pentru a putea ,,decoda” eventualele intenții ascunse nefaste, oricât de ,,populiste” şi imprevizibile ar fi acestea ,,la prima vedere”... Analizarea cu repeziciune a informaţiilor din timpul negocierilor trebuie să vizeze perspectivele efectelor ulterioare, care ar putea fi ,,negative...”. Evitarea și dezamorsarea în timp util a unor ,,capcane politice” neconstructive pot construi o ,,Alianță social-liberală” durabilă dornică de a schimba fața ,,pătată” a politicii românești.
Dumitru Țimerman
