Iată-ne și-n luna Noiembrie. Într-un noiembrie în care ne amintim de cei plecați dintre noi, plângându – i prin cimitire și rugându-ne la Liturghiile Cerești de pe pământ pentru liniștea și mântuirea sufletelor lor, a celor dragi aflați în alte dimensiuni; coborându-ne pentru o clipă de răgaz cerbiciile pe pământ, realizând că de fapt, aici nu suntem veșnici.
Noiembrie a venit în viețile noastre după luna Octombrie, luna mustului și a pregătirilor de iarnă, dar și prin ” tânguirile iernate” specifice omului contemporan, care suferă parcă din ce în ce mai mult de apropierea suferinței, a bolii ... și morții în cele din urmă. Dar Octombrie nu este în realitate o lună a pregătirilor de iernat, o lună a pregătirilor ”de moarte”, ci poate deveni timpul unui posibil nou început de drum; o lună a VIEȚII VEȘNICE, o lună a rugăciunii și a schimbării interioare.
Așa că ... înarmați cu armele dreptății și cu făclia credinței, ne aflăm la Carei, ”ultima palmă de pământ românesc”, căutând-o pe Maica Domnului Regina Rozariului de la Fatima în Biserica parohială Romano – Catolică cu același hram care de curând a împlinit 25 de ani de la sfințire.
SCURT ISTORIC AL BISERICII Înainte de anii 1970, în locul actualei biserici a existat o clădire în care locuiau un număr mare de familii catolice, realitățile vremurilor cerând construirea unei noi biserici în această parte a orașului pentru a servi mai bine credincioșilor.
După răsturnarea politică din 1989, s-a ivit ocazia de a porni construcția bisericii ... în vara anului 1991, după planurile făcute de arhitectul Tibor Günthner.
Până în toamna anului 1996, toate lucrările externe și interne au fost finalizate, în timp ce amenajarea sanctuarului a fost proiectată de artista creativă Magda H. Lukácsovits, care a gândit Masa Altarului, scaunele preoților, amvonul, Tabernacolul și vasul de botez, realizate din piatră de Vista, toate aceste elemente fiind fabricate lângă Cluj-Napoca.
Materialul ales pentru construcția mobilierului, exprimă cel mai bine forța și permanența, forma sugerând o simplitate și funcționalitate nobile, fără ostentație, vorbind într-un limbaj comun în funcție de abordarea timpului personal.
Pe peretele sanctuarului se află o cruce mare de stejar și o statuie din lemn care o înfățișează pe Regina Rozariului, Sfânta Fecioară Maria, care a apărut la Fatima, statuie donată bisericii de către Apostolatul Mondial - Fatima din Elveția.
Apostolatul Mondial - Fatima din Elveția, este o asociație publică internațională a credincioșilor creștini care are ca scop general promovarea învățăturii autentice în Biserica Romano-Catolică și respectarea strictă a principiilor Evangheliei; sfințirea personală a adepților prin aderarea fidelă la Mesajul Maicii Domnului din Fatima și promovarea binelui comun prin răspândirea Mesajului de la Fatima.
Biserica a fost sfințită de episcopul Paul Reizer la 12 octombrie 1996
Evenimentul s-a desfășurat printr-o ceremonie fastuoasă, consacrată „Reginei Rozariului care a apărut la Fatima”.
Pe data de 11 Octombrie 1998, același episcop a declarat edificiul ”Biserică Eparhială”, primul preot paroh al bisericii fiind Papellás István, pentru ca în anul 2008 să fie numit actualul preot paroh-protopop în persoana părintelui Szilágyi János.
Istoricul aparițiilor Preasfintei Fecioare Maria la Fatima Aflat la poalele munţilor Serra d’Aire, nu departe de oraşul Leiria din Portugalia, satul Fatima a fost ales de Sfânta Fecioară, în 1917, ca loc pentru şase apariţii. prin acestea, dându-se naştere unui amplu fenomen spiritual în vederea întoarcerii omenirii spre Dumnezeu.
Ea s-a îndreptat spre trei suflete nevinovate de copii, care se ocupau cu păstoritul turmelor familiilor lor: Lucia, de zece ani, precum şi verişorii ei, Francisc, de opt şi, respectiv, Iacinta, de numai şapte.
Deja cu un an înainte, în 1916, ei au avut experienţa vederii Îngerului Păzitor al ţării lor, care i-a îndemnat să se roage mult, spunându-le că „Inimile lui Isus şi a Mariei ascultă glasul rugăciunilor lor”. Semnificaţia profundă a acestor cuvinte aveau să o descopere doar în anul următor.
Pe 13 mai 1917, toţi trei se jucau împreună, în timp ce se găseau cu oiţele la păscut pe o păşune care aparţinea părinţilor Luciei şi care era denumită de localnici „Cova da Iria” (Valea Păcii).
Două fulgere succesive, venite pe cerul absolut senin, le-a întrerupt jocul, făcându-i să îşi strângă turma şi să o ia spre casă, de teamă ca îndărătul muntelui să nu se ascundă vreo furtună.
Dar fuga le-a fost întreruptă când, deasupra unui stejărel, au văzut „o Doamnă îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele, răspândind o lumină mai clară şi mai puternică decât un vas de cristal umplut cu apă limpede şi pe care-l străbat razele soarelui cel mai arzător”. După ce i-a îndemnat să nu le fie frică, Ea le-a spus că vine din Cer şi i-a îndemnat să se întoarcă acolo pentru a o revedea în ziua 13 de a lunilor care urmau, până în octombrie, când avea să le spună cine este. I-a avertizat că îi aştepta foarte multă suferinţă, însă că orice chin putea să îi fie oferit lui Dumnezeu, pentru întoarcerea păcătoşilor. De asemenea, le-a recomandat să se roage în fiecare zi Sf. Rozar.
Curând au început, pentru ei, suferinţele pe care Doamna cea strălucitoare le prevestise: vestea arătării s-a răspândit, dar puţini erau cei dispuşi să le dea crezare şi să nu îi ia în batjocură.
Pe 13 iunie, Doamna ce venea din Cer le-a dezvăluit că, în curând, urma să îi ia în Cer pe cei doi mai mici, Iacinta şi Francisc.
Pentru că Lucia se temea de perspectiva de a rămâne singură pe pământ, Apariţia şi-a deschis braţele, arătându-i o Inimă arzătoare înconjurată de spini şi spunându-i: „Inima mea Neprihănită nu te va părăsi niciodată! Însă Isus doreşte ca tu să rămâi pentru a mă face iubită între oameni”.
Apariţia din 13 iulie a fost foarte importantă. După ce i-a îndemnat din nou la rugăciunea Rozarului şi să facă jertfe pentru păcătoşi, Doamna le-a arătat trei viziuni diferite cu privire la destinul omenirii.
În cea dintâi, le-a dezvăluit în mod înfricoşător Iadul, în care sfârşesc sufletele bieţilor păcătoşi.
În cea de-a doua, Doamna le-a explicat că, dacă omenirea nu se întoarce către Dumnezeu, păcatele urmau să atragă cel de-al Doilea Război Mondial. Aceleaşi păcate duceau la răspândirea comunismului şi a altor ideologii totalitare, care urmau să provoace Bisericii persecuţii şi suferinţe: toate aceste dureri au fost arătate în mod simbolic, în cea de-a treia viziune.
Misterioasa Doamnă le-a cerut să nu spună nimănui aceste lucruri, constituindu-se, astfel, celebrul Secret de la Fatima în trei părţi, care a fost revelat abia mai târziu, pe bucăţi, în 1941 şi în 2000.
În apariţiile următoare, Doamna le-a cerut, din nou, să nu omită recitarea zilnică a Rozarului şi să ofere sacrificii pentru întoarcerea păcătoşilor, adăugând că „multe suflete ajung în Iad, pentru că nu este nimeni care să se jertfească şi să se roage pentru ele”.
De asemenea, a repetat făgăduinţa că în octombrie avea să facă un miracol pentru ca întreg poporul să creadă.
Pe data de 13 octombrie 1917, s-au adunat la Fatima zeci de mii de oameni doritori să vadă minunea promisă.
Doamna s-a arătat din nou, spunând că este Fecioara Sfântului Rozar, a îndemnat iarăşi la rugăciunea Rozarului şi a terminat zicându-le păstoraşilor:
„Oamenii trebuie să se îndrepte şi să ceară iertare pentru păcatele lor. Să nu-L mai vateme pe Dumnezeu, Domnul nostru, pe care, acuma, prea mult L-au rănit!”
A urmat semnul promis: Miracolul de la Fatima a constat într-o triplă rotire a soarelui, care s-a învârtit în mod neobişnuit pe cer, aruncând lumini colorate şi uscând instantaneu pământul şi hainele pătrunse de ploaie ale oamenilor.
A fost cea mai mare minune publică din istoria Bisericii, la care au luat parte aproape 70.000 de persoane de diferite apartenenţe culturale, sociale şi religioase.
După încheierea apariţiilor, cei trei ciobănei au continuat să răspundă în mod eroic invitaţiei Fecioarei la rugăciune şi la pocăinţă, trebuind să facă faţă nenumăratelor interogatorii venite din partea comisiei de anchetă bisericească şi a curiozităţii pelerinilor.
Aşa cum prezisese Sfânta Fecioară, Francisc a murit în anul 1919, iar Iacinta în 1920. În 1930, după 13 ani de studii şi discernământ, Biserica a recunoscut oficial că apariţiile de la Fatima sunt adevărate şi că erau vrednice de crezare.
Începând din 1921, Lucia a devenit călugăriţă, iniţial în Congregaţia Surorilor Dorotee, iar din 1947, a intrat la Coimbra în Ordinul Carmelitan.
În viaţa de mănăstire, ea a continuat să primească apariţii ale Maicii Domnului şi ale lui Isus, fiindu-i date indicaţii ce au completat mesajul primit la Fatima.
În 1925, Fecioara i s-a arătat spunându-i să recomande lumii devoţiunea „Primelor cinci sâmbete din lună” în cinstea Inimii Ei Neprihănite, iar în 1929, a cerut ca Sf. Părinte, împreună cu toţi episcopii, să consacre lumea şi Rusia la Inima Neprihănită. Lucia a scris mai multe cărţi de memorii şi a redactat mii de scrisori.
A trecut la Domnul în anul 2005. (Material documentar oferit de pr. Cristian Sabău)
Apel la solidaritate
În aceste clipe, la doar 44 de ani, o minte luminată a zilelor noastre luptă pentru viaţa sa în Seminarul Teologic din Oradea.
Cu studii teologice în Italia şi un doctorat în teologie, lector universitar, Părintele Cristi Sabău a fost numit la numai 26 de ani rectorul Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea.
Este autor a numeroase lucrări şi studii de specialitate și fiind un bun cunoscător al limbii italiene, a tradus numeroase cărţi şi filme cu caracter religios.
La vârsta de 33 de ani a fost diagnosticat cu o boala cumplită, scleroza multipla (MS), care urma să-i schimbe radical viaţa.
A fost nevoit să renunţe la activitatea universitară boala evoluând agresiv și afectându-i grav partea locomotorie şi vorbirea. Scria:
„Boala mea a progresat rău de tot. Acum mă deplasez cu greu, doar cu cadrul şi pe distanţe scurte; obosesc teribil de uşor, din te miri ce.... Ies pe hol ca să mă mai mişc, să nu stau toată ziua aşezat; după jumătate de hol sunt epuizat şi mereu mă întreb dacă voi putea să mă întorc până la uşa mea. Cel mai rău e că îmi sunt afectaţi centrii vorbirii, motiv pentru care nu mai prea pot comunica”.
Recent a descoperit o procedură cu celule stem care se efectuează la Moscova şi care, probabil, ar opri avansarea bolii. Doar că terapia este foarte costisitoare (zeci de mii de euro). Ca preot a ajutat mulţi oameni, dar acum este rândul lui sa fie ajutat; mâine poate va fi al oricăruia dintre noi. Sperăm că, dacă -şi datorită generozităţii noastre - va reuşi intervenţia de la Moscova, pr. Cristian va continua din nou să-i ajute pe alţii. Asta înseamnă omenie, asta înseamnă sa fim oameni.
Haideti sa-i oferim si noi cât putem din surplusul nostru. Cont DONAȚII Titular cont: SABAU CRISTIAN-FLORIN IBAN: RO21CECEBH0108RON0698190 Banca: CEC Bank Cod SWIFT: CECEROBUXXX la menţiuni specificaţi „Donatie pentru terapie” Tel : 0744-368.078
Valeriu Ioan Juhász Miklós Gyula
