Multe și nenumărate sunt problemele cu care se confruntă pomicultorii și producătorii de pălincă sătmăreni. Oricâte apeluri au fost lansate aleșilor poporului referitoare la scoaterea băuturilor tradiționale din grupa spirtoaselor acestea au rămas fără nicio rezolvare concretă. Proiectul ,,legii pălincii” a rămas undeva prin sertarele indiferenței celor care sunt preocupați mai mult cu tot felul de negocieri fără finalitate pe scena de-a dreptul penibilă a politicii românești. Dacă ar fi să analizăm nenumăratele petiții trimise decidenților în ultimii 15 ani, referitoare la accizarea pălincii, horincii, țuicii, rachiurilor, obținute din fructe, stau oamenii și se întreabă: cum a fost posibil să treacă atâta timp fără ca acestea să fie finalizate în mod favorabil pentru tradiția seculară a producătorilor de distilate tradiționale obținute din fructe? Cine sunt cei care au avut și au interesul să mențină pălinca oșenească în tabăra băuturilor spirtoase? Pălinca a devenit un concuret atât de temut pentru afacerile cu alcool obținut din cereale? Antrepozitele fiscale nu sunt o soluție pentru micii producători de pălincă tradițională. Da, acestea sunt eficiente pentru producătorii care obțin din cereale alcool pur, cu un randament de 90 la sută. Cum să înființeze un antrepozit fiscal un producător de pălincă tradițională, care are un randament de aproximativ 12 ? Mulți dintre acești mici producători de pălincă se axează pe consumul propriu și nicidecum pe valorificarea pălincii în cantități industriale. Accizarea diferențiată ar fi soluția corectă și cinstită în comparație cu distilatele obținute din cereale.
Reprezentanți ai Asociației producătorilor de pălincă din județul Satu Mare au umblat ,,cu jalba-n proțap” pe la Ministerul Agriculturii și pe la Parlamentul României, dar peste tot s-au întâlnit cu tot felul de promisiuni sau cu răspunsul sec și expeditiv: ,,Nu se poate!”. Au avut loc discuții și cu europarlamentarii români, dar nici dumnealor nu au reușit să se impună în fața decidenților Uniunii Europene. Conform Directivei 92/83 a Consiliului Europei din 19 octombrie 1992, care se referă la armonizarea structurii accizelor la alcool și la băuturi tradiționale:” Toate țările, care au aderat sau care urmează să adere la UE au dreptul să-și protejeze anumite băuturi tradiționale, zonale, naționale, specifice unor regiuni din respectiva țară membră”. De exemplu în: Franța-romul, Grecia – ouzo, Ungaria – palinka etc. Potrivit Tratatului de aderare, România a avut posibilitatea de renegociere pe capitole și subcapitole, în ceea ce privește politica agricolă comunitară, încă din anul 2015, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până în ziua de astăzi...
Vă reamintim, stimați parlamentari, că modificarea legislației în vederea reintroducerii distilatelor din fructe în grupa vinurilor și scoaterea lor din grupa spirtoaselor ar fi extrem de benefică pentru 4 milioane de cetățeni din zona rurală, care ar intra în legalitate, iar pe de altă parte la bugetul consolidat al statului ar putea intra o sumă importantă de bani. Livezile de pomi fructiferi existente la nivelul județului Satu Mare sunt îmbătrânite, altele au rămas în paragină, iar înființarea de plantații noi este extrem de costisitoare. Parlamentarii au fost informați de-atâtea ori și despre faptul că ar fi nevoie de un program de reconversie în pomicultură, așa cum a fost demarat în urmă cu câțiva ani la vița de vie. Rezultatele la vița de vie sunt spectaculoase. Au fost înființate sute și sute de hectare de viță de vie. Producătorii de fructe sunt de părere că în momentul în care ar exista un program de reconversie în pomicultură, foarte mulți investitori ar fi interesați să înființeze plantații noi de pruni, meri, caiși, cireși etc. De ce să mâncăm noi fructe aduse din import?
O altă ,,supărare” a pomicultorilor este legată de lipsa unei subvenții diferențiate în ceea ce privește pomicultura. Nu este corect și real ca pomicultorii să primească o subvenție egală cu aceea a producătorilor de cereale: grâu, porumb, orzoaică... Pomicultura presupune mult mai multe cheltuieli de întreținere a livezilor. Nu se acordă niciun fel de subvenții pentru achiziționarea de cele necesare pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare a pomilor fructiferi. Nu există anumite perspective legale încurajatoare în vederea înființării unor fabrici de procesare a legumelor și fructelor, dar nici nu se alocă facilități în vederea înființării unor depozite de păstrare a fructelor și legumelor pe timp de iarnă. Pomicultorii și producătorii de pălincă sunt nemulțumiți și de faptul că de fiecare dată după alegeri, parlamentarii nu mai revin în teritoriu, la ,,talpa țării”, ,,pentru a sta de vorbă față-n față cu reprezentanții mediului de afaceri”, nu numai din agricultură, dar și din domeniul industriei procesatoare. Lipsa unei comunicări periodice lasă impresia acestor întreprinzători particulari de la țară că sunt ignorați și că problemele lor nu sunt atât de importante în comparație cu luptele politice neproductive, care au declanșat tot felul de crize politice, sociale și economice. Un lider al producătorilor de pălincă din Țara Oașului a afirmat revoltat că politicienii îi caută numai în timpul campaniilor electorale, iar după ce ,,se văd cu saci-n căruță”, adică după ce au fost votați, uită de electoratul care le-a dat mult râvnitul vot. Chiar dacă este învălmășeală politică, poate, poate că această petiție va fi luată în seamă de parlamentarii și europarlamentarii români. Poate..., cine știe, că ,,la noi e ca la nimenea!”.
Dumitru Ţimerman
