Politicienii noștri abordează în diferite ipostaze problema fundamentării realiste a bugetului de stat pe anul 2022. În jurul deficitului bugetar se prefigurează viitorul buget al României. După cum bine se știe deficitul bugetar se manifestă în cazul în care cheltuielile depășesc încasările. Pentru a contracara un deficit bugetar, cel mai comod este să fie: reduse cheltuielile publice și cele din administrație, eliminate subvențiile, mărită baza de impozitare cu accent pe impozitele indirecte. În această perioadă fiecare politician, în funcție sau nu de doctrina politică, propune tot felul de variante menite să reducă deficitul bugetar. ,,De unde mai tăiem, ca să putem mulţumi pe toată lumea...”. Măsurile fiscale, după cum se poate constata din informațiile apărute în presă, sunt destul de radicale și vor avea o influență nefastă asupra vieții multor români. Acestea se referă printre altele la: mediul de afaceri cu impozitul pe profit majorat în anumite situații financiare; perioada restrictivă de acordare a salariului minim; stagnarea salariilor și sporurilor bugetarilor; recompensarea fără bani a muncii suplimentare cu ,,timp liber”, pedeapsa mai drastică a evaziunii fiscale și multe alte reglementări, care vor fi sau poate nu vor fi adoptate de distinşii decidenţi pentru ,,coagularea” noului buget aferent anului viitor.
Informațiile referitoare la premisele economice necesare pentru fundamentarea viitorului buget, despre care se spune că trebuie ,,să fie realist şi bine fundamentat”, care apar în spațiul public sunt insuficient argumentate. Populația nu înțelege prea multe legat de cele necesare şi condițiile exclusiviste pentru ca în viitor să avem un buget eficient. Dincolo de ,,povestea deficitului bugetar”, în spațiul public nu sunt vehiculate alternative economice menite să reducă deficitul bugetar, altele decât cele cu iz de austeritate, printr-o creștere economică alimentată riguros din sfera producției prin încurajarea și stimularea mediului de afaceri, a serviciilor, a exportului etc. Parcă nu suntem în stare să evoluăm aproape deloc din punct de vedere al dezvoltării economice în economia de piață pentru ca să avem un buget excedentar. Este penibil și aproape greu de înțeles cum este aleasă mereu, cu preponderență, calea fundamentării bugetului prin reduceri de cheltuieli sau prin instituirea unor măsuri restrictive fiscale şi administrative.
Sunt încă mulţi români nemulţumiţi, cărora de ani şi ani de zile nu le-au mai fost majorate salariile. În acest sens, protestele continuă mai ales când se discută de fundamentarea bugetului pentru anul viitor. Poate-poate în mod realist vor fi cuprinse în buget şi sumele suplimentare necesare pentru acele categorii sociale care au rămas ,,cu salarii nemajorate de mai bine de trei ani”. Devalorizarea leului îi nemulţumeşte pe aceşti români, care din ,,salariile de supravieţuire” trebuie să-şi asigure traiul lunar, mai ales în condiţiile actuale ale majorării preţurilor la utilităţi. Nu se taie salariile, dar probabil se vor reduce sporurile, care fac parte, în esenţă, tot din salarii. Veniturile majorităţii românilor sunt mereu ,,îngheţate”. Parcă economia e ca o ,,căruţă” împotmolită în noroaiele disputelor politice şi a intereselor economice de culise. Se miră salariaţii din ţările dezvoltate ale Europei de salariile românilor, care se situează ,,în cel mai fericit caz” între 500 şi 1000 de euro. Viaţa trece, iar mult dorita prosperitate postrevoluţionară se ascunde după denigrările adresate ,,vechiului regim de tristă amintire”.
Deficitul bugetar este de vină? Unde sunt marii economiști ai României, nu neapărat ,,politicieni sadea”, care efectuează muncă de cercetare în marile Universități din România ? Aproape nimeni nu-i solicită pentru ca prin profesionalismul lor să exploreze realitățile economice nefaste, care s-au materializat în deficite bugetare sinuoase, dacă ne uităm la statisticile aferente anilor 1990-2021. În urma unor cercetări ştiinţifice minuțioase s-ar putea naște o strategie economică suficient de coerentă, care să creeze un echilibru mult așteptat între cheltuieli și venituri. Accentul ar trebui calat în special pe modalitățile strategice economice atât de necesare pentru creșterea veniturilor la bugetul statului. Măsurile coercitive, de austeritate, nu sunt benefice pentru o creștere bugetară ascendentă. De multe ori, și aici cercetarea și-ar putea spune cuvântul, efectele acestora sunt negative, iar rezultatele scontate sunt șocante pentru decidenți. Relaxarea fiscală realizată prin metode inteligente cumulată cu o creștere economică progresivă ar putea crește în mod echilibrat încasările la bugetul consolidat al statului. Tema de casă ar fi: Care sunt soluţiile eficiente în vederea creşterii veniturilor pentru ca vinovatul deficit bugetar să fie contracarat în vederea protejării românilor de austeritate şi tot felul de crize?
Dumitru Țimerman
